Mă trezesc ca şi cum ar fi ordin de la Procuratură, beau cafea pe repede-nainte ca italienii, îmi fac duş în 5 minute de parcă aş participa la un concurs şi tre’ să scot un timp cât mai bun, îmi pun pe mine textilele pe care le pregătesc minuţios de seara şi ies pe uşă. În 15 minute de când m-am dat jos din pat, sunt în maşină în drum spre serviciu. Ascult radioul şi mă familiarizez rapid cu ştirile.
La machiaj stau cuminte pe scaunel, cu ochii-nchişi. Mă deranjează uscătorul de păr, că n-ar face şi aştia nişte scule silenţioase, mama lor de inventatori…
Mă trezesc abia când ajung în redacţie şi zumzetul “albinuţelor” mă loveşte-n urechi.
E clar – nu-s matinală!
Da’ vouă vă plac dimineţile? (şi nu vorbesc despre alea când staţi acasă, beţi cafea şi citiţi ziarul cu burta la soare!)
deloc dar trebuie sa le suport ca de marti pana vineri ma trezesc pe la ora 6.20 cind e scoala.. acum sint chiar bucuros cu vacanta de Pasti. Dupa aia o sa fie groaznica reacomodarea.. asa ca inteleg!
la 6,20?! ah, eu sunt fericita, ma trezesc la 7.20!:)
Imi place mult expresia “imi pun pe mine textilele….”
Da, imi plac diminetile,ma trezesc cand imi doresc
mai exista si romani fericiti…:)
N-am inteles niciodata de ce oamenii trebuie sa ajunga la ora fixa la birou. Daca nu ar trebui sa ma grabesc, m-as trezi cu placere in fiecare dimineata. Stiu asta sigur, pentru ca in weekend ma trezesc mai devreme decat in timpul saptamanii ,asta fara sa am ceva de facut dimineata si fara alarma.
idem!:)
ii admir pe oamenii care respecta un program:) cinste tie:)
Nu prea am de ales!:))