De 9 ani nu mai fac farse!

– Alo, tata, te rog să cobori în 5 minute în faţa blocului pentru că merg la o filmare la Călărasi şi aş vrea doar să trec să te pupăcesc. Nu pot să stau mult, dar ajung imediat să te salut.

Asta i-am spus tatei pe 1 Aprilie 2003. Îmi părea o păcăleală straşnică pentru cel care deseori îi făcea farse mamei. Preţ de vreo 5 minute am aşteptat să pun mâna pe telefon şi să mă distrez cu tata spunându-i – “e 1 Aprilie, te-am păcălit!”

Numa’ că mama a coborât şi ea cu tata (săracii părinţi ardeau de nerăbdare să-şi vadă fata) şi amândoi au plecat din casă fără telefoanele mobile.  Am sunat după 5 minute, după 10 minute, după 15 minute, după 18, după 20, după 25, după 30, după 40… Când , în sfârşit, mi-a răspuns tata, eram deja îngrijorată şi mâhnită de gândul tâmpit ce mi-a trecut prin minte, iar ei, amândoi, erau supăraţi foc pe mine.

Mi-au zis mama şi tata vreo două şi m-am potolit. N-am mai făcut nimănui o farsă. Niciodată!

1 comentariu

  1. Am şi uitat de 1 aprilie. Am fost plecat să aduc primăvara.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.