„Am trăit copilăria cu toată frumusețea ei, până în ’57, când s-a frânt brusc, la intrarea mea în adolescență, când tata a fost arestat și condamnat 22 de ani”.
Tudor Gheorghe rememorează „La cină” amintiri din primii ani de viață, traiul în satul natal, pe care nu-l mai recunoaște astăzi, își amintește clipe din munca la câmp alături de părinți și relatează povestea cățăratului într-un copac pentru un prim concert.
De asemenea, ne spune de ce a sărit dintr-un tren care mergea, dar vorbește și despre obiceiurile stranii din zona în care a crescut. „De la mersul prin praf și izmene, la ceasul inteligent. E o viață de om!” – zice Tudor Gheorghe.
Artistul ne spune și care a fost avantajul major la începutul carierei sale: „Am apucat să ascult cântecul popular, nu prin intermediul stațiilor și al microfoanelor, ci de la glasul omenesc.”
Cum este publicul în sălile de spectacol, de ce a tăcut mai bine de 9 ani, stând departe de scenă, de ce nu a intrat niciodată în politică, deși oferte au fost, de ce nu a fost tentat să se mute definitiv la București, cât de mult își pregătește un spectacol și cine îi regizează show-urile, aflați „La cină”.
„Îmi lipsește doamna Tudor. Nu e ușor să pierzi pe cineva lângă care ai trăit o viață, peste 50 de ani” – mai spune actorul într-o ediție specială „La cină”.
