Izabela Bossi: România miroase a mușețel, a flori de soc, a lavandă și a tuberoză

„Parfumul este omniprezent: de la simplul gest de a-l purta la o cină, până la aroma unui preparat care îmi amintește de bunica. Îl regăsim în viața de zi cu zi, atunci când cineva ne atrage și poartă un parfum bun — iar apoi parcă îl recunoaștem oriunde. (…) Parfumul este o poartă către mai multe universuri.”

Parfumurile spun povești. Uneori despre seducție. Alteori despre memorie, iubire, putere sau copilărie.

„La cină”, am stat de vorbă cu Izabela Bossi, parfumier, într-o conversație despre mirosuri care ne urmăresc toată viața, despre Paris, Italia, parfumurile de nișă și misterul din spatele unei sticluțe care poate schimba complet felul în care suntem percepuți.

„Noi suntem chimie, iar parfumul se manifestă diferit în funcție de ingredientele pe care le alegem și de felul în care îl aplicăm pe piele. Dacă purtăm un parfum foarte senzual sau intens în prima parte a zilei, în mai puțin de două ore putem avea stări de migrenă sau anxietate. Dacă mergem la sală și avem nevoie de concentrare și energie, ar trebui să alegem parfumuri care stimulează și revigorează. Iar pentru birou, parfumul ar trebui să fie într-o zonă cât mai neutră, astfel încât să nu devină un factor disturbant pentru cei din jur.”

Cum miroase România?

„România miroase a mușețel, a flori de soc, a lavandă și a tuberoză.”

Cât parfum e prea mult? De ce unele parfumuri costă cât o vacanță? Și ce spune despre tine parfumul pe care îl porți?

„Femeile așteaptă, de multe ori, să primească parfumuri cadou. Bărbații sunt, însă, cumpărători mai direcți și, uneori, chiar mai buni. (…) Pe cuvântul meu de onoare că m-aș bucura să primesc parfum cadou, pentru că sunt curioasă cum mă văd oamenii prin această semnătură olfactivă.”

O ediție elegantă, senzorială și surprinzător de personală.

„Italia m-a primit cu brațele deschise, am avut evenimente și acolo, dar românii noștri au un alt parfum sufletesc: te fac să te simți iubit, te fac să simți că aparții.”

Despre memorie, identitate și lucrurile invizibile care rămân, totuși, cu noi.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.