“Nu știam absolut nimic despre Timișoara; în general, despre România nu știam nimic. Adică… aveam prejudecățile normale, să zicem – copii ai străzii, câini pe stradă, Dracula, Ceaușescu și cam atât.”
Dominic Fritz a ajuns în țara noastră când avea 19 ani, ca voluntar la o Casă de copii din Timișoara, iar 19 de ani mai târziu era ales primar al orașului, fiind una dintre surprizele alegerilor locale din România. S-a născut în Germania, dar poți băga mâna în foc că e român, după cât de bine și fără accent vorbește limba română.
De ce a ales ca Timișoara să-i devină acasă, unde și ce a studiat, ce-l leagă foarte tare de Paris, de ce obiceiuri mai puțin ortodoxe s-a lovit la noi și ce cuvinte știa în limba română, când a ajuns pentru prima dată în România, aflați “La cină”.
“Am vrut neapărat să vorbesc o română fără greșeli, ca să fiu luat în serios. (…) Nu contează dacă ești neamț sau român, ortodox sau catolic”.
Primarul Dominic Fritz a vorbit despre copilăria trăită la țară, într-o familie de profesori cu 8 copii, despre jocuri în pădure, în aer liber, și despre mesele gălăgioase, a povestit unde și când și-a cunoscut soția, care sunt desele motive de ceartă în familie, a vorbit despre cum îi schimbă viața primul copil, cum arată un weekend la el acasă și a povestit despre pasiunile deprinse în copilărie, păstrate până astăzi.
“Am cantat Iorgovan, frumoasă floare, o piesă despre mândria de a fi bănățean. (…) Sunt un pianist mediocru, sunt un cântăreț mediocru și am o bucurie foarte mare să lucrez cu oameni care sunt mai buni decât mine”.
