Povestea unei întâlniri care a început cu o despărțire

“Ploua mărunt în București. După o noapte petrecută la Filantropia am primit rezultatul testului: pozitiv. <Avem transfer la Bucur>, am auzit strident, cu ecou, vocea unei asistente. Tot drumul, în Ambulanță, am plâns. (…) Nu i-am văzut când i-am născut și nici după aceea. Le-am auzit doar plânsul cum se depărta pe un hol.”

Așa își începe Carmen Moise povestea nașterii gemenilor ei în vremea pandemiei.

În urmă cu un an, prietena mea Carmen, însărcinată și diagnosticată cu Covid, a fost dusă de urgență la maternitatea Bucur, devenită suport Covid. La Bucur s-au născut gemenii ei mult doriți și prea mulți ani așteptați: Ela și Vlad.

Aceasta este povestea unei întâlniri care a început cu o despărțire: nu au fost împreună, în noua lor familie, așa cum era firesc, nici în primele clipe de viață și nici măcar în primele săptămâni de după naștere. Infecția cu sars-cov2 și nașterea prematură i-au separat pe bebeluși de părinții lor.

Carmen a ieșit din spital după două săptămâni, atunci când testul s-a negativat, dar bebelușii au mai rămas în grija medicilor. Subponderali, mai aveau nevoie de ajutor în lupta lor pentru viață: au stat în incubatoare, supravegheați atent de specialiști. Ea, proaspătă mămică, a ieșit, astfel, din spital cu mâinile goale și cu sufletul rupt în două, cu sentimentul crunt că și-a abandonat copiii.

Vlad, primul născut, a stat în incubator aproape o lună, iar Ela, fragilă ca un porțelan, a stat o lună și jumătate. În tot acest timp, departe de ei, din rezerva de spital sau de acasă, Carmen a înregistrat povești pe telefon și le-a trimis intermediarilor ei de suflet și dragoste părintească – doctorițelor și asistentelor de la Neonatologie, care duceau, astfel, vocea mamei puilor ei în incubatoare.

A trecut un an. Gemenii și părinții lor s-au întors la locul nașterii și au vorbit cu lacrimi de bucurie despre pandemie. Reîntâlnirea a rupt zăgazuri de emoție.

Vă invit să vedeți o poveste despre cum NU uităm să fim oameni, mai ales atunci cand necazul e cel care ne apropie. O poveste despre RESPECT, respectul față de personalul medical!

Provocată de gimnasta Larisa Iordache, m-am alăturat campaniei RoMâine pentru a numi un român pe care îl respect. O respect pe Carmen, prietena mea care nu a renunțat la visul de a deveni mamă chiar și atunci când nimeni nu îi mai dădea vreo șansă.

Tu pe cine respecti?

#RoMaine,  #RespectRoMaine, #RespectRoMaineMedLife

RoMâine, un demers lansat de MedLife.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.