O întâmplare

Roşu în obraji, îmbrăcat cu haine uzate excesiv, bărbatul din faţa mea avea în coş trei cutii cu lapte, o pungă cu zahăr ieftin şi o pâine. Un om între cam la 30 – 35 de ani aşteptat, probabil, acasă de câţiva pitici.
– Vă rog să taxaţi mai întâi pâinea, apoi zahărul şi după câte o cutie cu lapte, pentru că nu ştiu dacă am bani pentru toate. Când se face suma de 26 de lei, ne oprim. Atât am – 26 de lei.
– 14,5 zahărul, un leu pâinea, 4 lei o cutie cu lapte, încă 4 altă cutie… Aveţi până acum 23,5 lei. Dacă taxăm ultima cutie 27 de lei si 5o de bani.
– Duc înapoi o cutie cu lapte.
L-am privit contrariată cum şi-a luat restu’ de pe tejghea şi mă tot gândeam cum să fac să-i dau omului un leu şi 50 de bani, fără să-l jignesc, ca să ducă acasă şi a treia cutie cu lapte. A făcut-o o doamnă din spatele meu folosind cuvinte alese cu grijă, dar s-a simtit ofensat şi nu vrut să ia banii. A plecat ducînd în braţe cumpărăturile. Demn!

5 comentarii

  1. dragut, dar daca nu era laptele pentru el si pentru copii ar fi trebui sa accepte, zic eu…

    in alta ordine de idei, 14 lei s’a facut un kil de zahar?! ultima data cand am cumparat io era vreo 6 lei, cred. wow!

    • acum ca ma gandesc la cele scrise de tine, nu cred ca zaharul ala ieftin costa14 lei, poate mai avea ceva-n cos omu’ si n-am fost eu foarte atenta. poate erau doua kile de zahar… promit sa fiu mai atenta la detalii data viitoare!:)

  2. oare despre demnitate e vorba sau despre altceva,Ionela?

  3. Povestea ta mi-a pus un nod in gat!

  4. trist… am mai intalnit cazuri, dar nu la fel de impresionante… eu i-as fi facut un semn vinzatoarei si ii dadeam banii dupa ce pleca omul…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.