Nu eşti cool dacă nu îi dai cuvântului nuanţă afectivă sau peiorativă! Îi pui vorbei sufix, eşti în trend. Nu-i pui, esti de modă veche !
– Dacă vreţi să probaţi rochiţica (nu mai e nici măcar rochiţă), cabinuţa e acolo.
– Imi daţi cărduţul ca să mai acumulaţi punctuleţe?
– Graviduţa poate să vină în faţă. Fetiţă sau băieţel?
– Ce culoare facem unghiuţele?
– Aveţi bănuţi mărunţei?
– Facem un platouas cu de toate?
PS: mă scot din minţi diminutivele!
PS1: lista poate continua.
Meniul bucătarului: tocăniţa, sărmăluţele, ciorbiţa cu mămăliguţă.
De ce eşti supărată, în definitiv şi Boc e o formă de diminutiv, numai că sună altfel.
:))))))
traiesc aceleasi senzatii atunci cand aud in jurul meu folosirea diminutivelor cu asa frecventa
e moda, clar!:)
Pentru primul PS recomand un sejur in Mexic:) Totul va parea augmentativ, la intoarcerea in Romania!
Monica, asa de bine mi-ar prinde… 🙂
Vai, orice diminutiv în Mexic inseamna, de fapt: mai mare, mai departe, mai grav, mai complicat. E un joc! Cât despre traumele mele legate de lucruri mici şi, presupun, drăgălaşe, prin diminutivare, ca să citez din tanti Geta, personaj al copilăriei mele: „Ştefan, nu intra in gunoiuţ!” Aveam şase ani. N-o să uit niciodată.
asta cu „gunoiut” e mega!
Numai citindu-le pe cele scrise de tine m-am enervat 🙁 Sigur inseamna ceva la nivel psihologic – aviz cunoscatorilor.
Simpăticuţ articolaşul 😛
multumesc, dragutule!:))