AIA MICĂ

Mi s-a spus mereu “aia mică”, fiind al doilea copil al familiei Năstase. Primul a fost un băiat venit pe lume la maternitatea din Vaslui în iarna lui ’75. Tata s-a dovedit a fi mândru ca un moldovean autentic ce era. Mama-i dăruise băiatul mult jinduit. A trecut fix un an şi patru luni şi m-am iţit şi eu. Mi-au povestit ai mei că a fost al doilea mare chef în familie, petrecere cu sarmale, vin la damigeană şi muzica Laurei Lavric.

Am crescut împreună şi am fost legaţi unul de celălalt mereu. Mi-a băut laptele din biberon până şi-a dat mama seama că “aia mică” urlă de foame, am purtat căciuli de blană ruseşti identice, am făcut fotografii ţinându-ne de mână (uneori în pofida voinţei noastre), mi-a “servit” un pumn în ochi după ce eu – “aia mică” – i-am dat cu furculiţa-n cap, mi-a dat banii lui de buzunar pe tema la franceză şi apoi mi i-a luat înapoi ca să nu le spună părinţilor că “aia mică” s-a pupat cu un vecin în spatele blocului, m-a “altoit” deseori fără motiv, m-a dus la discotecă atunci când ne-am mai mărit un pic (eram în siguranţă, “aia mică” merge cu fratele mai mare), i-am furat bicilcleta când era plecat la şcoală, am fost în vacanţe la bunici şi ne-am ciondănit sub cireşul amar de la Albeşti, am mâncat toate prunele din copacul din faţa casei de prin zona Paşcanilor, ne-am supărat părinţii (ba împreună, ba pe rând), ne-am încredinţat secrete, am tăinut lucruri, am jucat handbal şi l-am întrecut la înălţime, deşi eu eram “aia mică”…

De câţiva ani trăieşte în altă ţară şi ne vedem o dată sau de două ori pe an. Mi-e tare dor de el câteodată…

6 comentarii

  1. Mereu mi-am zis ca voi doi semanati tare mult, fizic.
    Sa iti traiasca, si tu pe langa el 😉

  2. Salutare …sa stii ca m-ai emotionat…eram si eu cumva cu sorela mea pe acolo,pe sub ciresul amar?doamne ce dor mi-e de toti si toate…mai ales de surioara mea pe care nu am mai vazut-o de ….trei ani…crunta viata asta uneori…dar acusica o sa ne vedem.te pup si te imbratisez.P.S.nu pierd nici o postare!!!!

  3. Aminteste-ti mereu cu drag de copilarie si de cei dragi…bucura-te de ei ani multi, Ionela! Scrii tare frumos, Ion(ela)…Creanga 🙂

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.