LA BILIARD

Mi-a plăcut să fac mişcare, de mică! Am început cu dans. Pe la 7 ani, învârteam nişte cercuri în ritm artistic, în aplauzele colegilor de şcoală primară  şi ale părinţilor. Micuţă fiind, de asemenea, dar pe la 10 ani, mergeam la atletism cu fratele mai mare. Alergam pe stadion zeci de minute, fără să mă plâng. Apoi, a fost handbalul. Jucam în echipa şcolii pe post de pivot (vârf de atac ). Îmi plăcea pentru că luam lauri la fiecare gol marcat. Mama mi-a spus, într-o zi, că-i mai importantă limba română decât sportul şi n-am avut de ales. Prin ultimele clase ale şcolii generale, m-am apucat de gimnastică aerobică şi practic sportul ăsta şi azi, uneori. M-am întors, apoi, la handbal. N-am ratat nici dansurile moderne şi de societate, mai târziu. Apoi, când m-am mărit de-a binelea, am învăţat să ţin tacul şi să joc biliard (aveţi aici dovada!), dar şi să dărâm popice la bowling. Sunt, de asemenea, biciclist de weekend.

Aşadar, sunt om de sport!:)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.