A fost corporatistă mulți ani, până când, spre surprinderea multora, a lăsat un job bine plătit într-un colos al industriei de frumusețe și s-a dedicat total unui ONG care se ocupă de bolnavi in fază terminală.
“Să știi că atunci când am anunțat că fac schimbarea asta, foarte multă lume în jur mi-a zis – ești nebună, ce se întâmplă cu tine?”
Mirela Nemțanu este astăzi CEO al fundației Hospice Casa Speranței și ne povestește “La cină” frânturi din viață.
“Eu tot timpul spun ca am căsnicia perfectă, pentru că noi nu prea ne vedem; ca atare, nu avem timp să ne certăm. E varianta ideală.”
Mirela își amintește “La cină” primele fapte bune pe care le-a făcut, ne povestește ce fel de copilărie a avut, într-o familie cu doi militari de carieră, ce cărți are azi pe noptieră, ce fel de relație are cu cei doi copii ai ei, care îi sunt regretele majore, dar și cum o afectează noianul de tristețe de la serviciu.
“Am vorbit cu un pacient, un bătrân, care era într-o stare foarte gravă și i-am promis că o să vin a doua zi să-l vizitez. M-am dus a doua zi să-l vizitez și nu mai era. Și m-am dus la o colegă asistentă și am întrebat unde e domnul? A plecat!”
“Da, stăm la masă cu factorul politic; nu, nu se întâmplă lucrurile așa cum ar trebui să se întâmple. (…) “Dacă fiecare am face un binișor, cred că lucrurile s-ar schimba”
Ce-și mai doresc cei care ajung, în fază terminală la Hospice, cât de implicat este statul român în sistemul de paliație, cât de mult contează factorul politic și cine se așează la masă cu aleșii, dar și cât de mult se implică persoane publice, aflăm “La cină”.
“Maimuțica a intrat, s-a asezat la mine în brațe și m-a întrebar – unde-i prințul? închipuie-ți o fetiță, nu știu cât avea, 3 sau 4 ani; s-a întors, l-a văzut pe prințul Charles, un om în etate și i-a căzut fața. S-a întors la mine și mi-a zis în gura mare – ăsta-i prinț?”
O cină cu multe râsete, dar și cu lacrimi.
