EROII DIN SCUTECE. SUFLETE ÎN 600 DE GRAME…

“Cel mai mic bebeluș pe care l-am văzut, născut prematur, a fost un copil care cântărea, la naștere, 600 de grame. Nimeni nu-i dădea vreo sansă, dar astăzi are 4 ani”. M-au uluit vorbele rostite zilele trecute de o asistentă care lucrează la Terapie Intensivă la Spitalul Grigore Alexandrescu din Capitală. Și am căutat câteva date statistice.

In România, unul din 10 copii se naşte prematur şi are nevoie de asistenţă medicală adecvată încă din primul minut de viaţă. Aproximativ 18.000 de copii vin pe lume înainte de termen în fiecare an, iar dintre aceștia, jumătate mor din cauza lipsurilor din spitale. Sunt doar 250 de locuri la terapie intensivă, în toată ţara, iar numărul ar trebui să fie dublu. Bebelușii născuți prematur sunt ținuți în viață, în cea mai mare parte, de donații, nu de statul român. Fundațiile sunt cele care dotează spitalele cu echipamente vitale pentru supravieţuirea copiilor născuţi prematur. Este cruda realitate cu care se confruntă țara noastră.

Iar dacă acești copii cu o greutate mică, uneori și de 600 de grame, supraviețuiesc, se lovesc de o altă luptă dură: recuperarea timpului până la termen cu tot ce presupune asta după ce familia pleacă acasă cu bebelușul.

Am stat de vorbă cu o mamă care a născut prematur. Gemeni. O mamă care a folosit experiența personală pentru a ajuta alte familii și a creat Asociația Prematurilor.

Vă invit să o cunoașteți pe Diana Gămulescu, mama a doi copii născuți prematur, fondator al Asociației Prematurilor, ca să înțelegeți care sunt nevoile unui copil născut înainte de termen și mai ales ce simte o mamă după ce pleacă acasă din spital.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.