Clienta (ton superior): – Vreau sa schimb o rochie pe care am luat-o ieri fara sa o probez. Nu-mi place cum imi vine, sta ca un sac pe mine… Imi iau altceva si iti platesc diferenta daca e mai mult.
Vanzatoarea (ton firesc): – In regula! Mergi prin magazin, iti poti alege altceva…
Intre timp, femeia desface rochia si vede ca e patata RAU de fond de ten.
Vanzatoarea (jenata de situatie): – Nu pot sa o schimb pentru ca este foarte murdara de fond de ten.
Clienta (cu tupeu): – N-am murdarit-o eu. Asa am luat-o! Asa era!
Vanzatoarea (crispata cu gandul la sef): – Dar eu nu pot sa o primesc asa pentru ca imi risc locul de munca. E murdara!
Clienta (zeflemitoare): – Iti dau 7 lei si te duci cu ea la curatatorie.
Vanzatoarea: (cam monosilabica, usor socata de turnura dialogului) – Nu… Nu…
Angajata se retrage, pune mana pe telefon, suna un sef si revine.
Vanzatoarea: (sigura pe ea) – Nu am voie sa o primesc inapoi in halul asta.
Clienta: (as angaja-o la tv pentru tupeu) – Vreau sa vorbesc cu seful tau!
Vanzatoarea (cam 40 de ani) – Am vorbit eu, nu se poate sa primesc produsul murdar.
Clienta: (cam 25 de ani) – Dar cu Protectia Consumatorului vorbesti?
Vanzatoarea: (conchide) – Nu vorbesc cu nimeni. Ai adus rochia murdara, poate chiar ai purtat-o, nu cred ca e murdara doar de la o proba.
Clienta: (iritata peste masura) – Ne mai intalnim noi…
Clienta isi ia rochia-napoi si iese nervoasa.
Am asistat la acest dialog si m-am abtinut cu mare greutate sa intervin!
