6 ani de Antena 3

A fost o vreme când am urât Antena 3. La începuturi. Îmi plăcea spectacolul de la ştirile Observatorului. Îmi plăcea reportajul pus la punct şi, atunci când s-a născut A3, am pierdut libertatea de a realiza materiale elaborate. La inundaţii, de pildă, trebuia să ies din apă din oră-n oră ca să fac transmisiuni la jurnalele Antenei 3. Se întâmpla în 2005, anul naşterii A3. N-aveam îndeajuns de multă vreme să le ascult păsurile celor loviţi de ape. Şi-mi părea rău. Foarte repede am realizat, însă, cum e să vorbeşti despre eveniment exact când se întâmplă. Abia atunci am înţeles rolul transmisiunilor în direct.

Am fost acolo când o macara s-a prăbuşit peste patru oameni, strivindu-i. Ore-n şir am stat în direct, scormonind, în timp real, după informaţii preţioase, iar când şefii au vrut să mă înlocuiască după vreo 10 ore, am protestat. Nu obosisem.

Când nişte pui de oameni erau în pericol la inundaţii, am uitat de meserie şi, cu orice risc, am renunţat la microfon ca să salvez copiii. Nu puteam pune pe aceeaşi treaptă viaţa unor micuţi cu o transmisiune în direct. Fie ce-o fi, mi-am zis – sunt copii neajutoraţi! Imaginile au fost premiate.

Am fost la Elias când s-a internat preşedintele Băsescu. Acolo am atins recordul de transmisiuni: 13 într-o singură zi.

Am simţit , în direct, emoţia beatificării Papei Ioan Paul al II-lea, alături de sute de mii de oameni în Piaţa San Pietro.

Am transmis de la târguri, accidente, crime, spitale, Patriarhie (la moartea Patriarhului Teoctist am stat 4 seri în Dealul Mitropoliei), am vorbit la televizor când afară erau 40 de grade Celsius sau când erau -24 de-mi clănţăneau dinţii. La Buzău, pe un ger de crăpau pietrele, la o transmisiune dintr-o scară unde muriseră 3 oameni din cauza frigului, n-am reuşit să-mi duc la bun sfârşit fraza. Gura mi s-a încleştat şi n-a vrut să mai articuleze cuvinte.

M-am împrietenit cu oameni din toată ţara care au fost, la un moment dat, personaje de reportaj. Mă sună în fiecare an de ziua mea.

Am spus la televizor “e foarte multă lume în staţiunile de pe Litoral” când pe lângă mine treceau, în viteză, schiori.

Am spus, de asemenea, ” sunt aici preşedinţii Ion Iliescu şi Mihai Constantinescu”!

Am fost distrată, dar nu mi-am bătut joc de limba română.

Am visat că am luat amendă pentru că m-am expus pericolului când, într-un reportaj despre creşterea scorpionilor, am tinut unul în mână. Ce circ a fost până am reuşit. De altfel, imaginile dinaintea stand up-ului au fost date la tv spre deliciul colegilor. Am revăzut câteva şi azi.

Am transmis, la un moment dat, din viscol când vântul m-a scos din cadru. Echipa s-a distrat copios pe această temă seara, la un ceai cald.

Am mâncat cu colegii  pe capota maşinii. Pâine cu salam de la magazinul sătesc.

Parlamentul mi-a dat o diplomă, la un moment dat, pentru implicare în combaterea violenţei domestice. Am dus dilpoma în redacţie, nu era doar a mea.

Mi-am făcut prieteni şi mi-am găsit jumătatea.

15 comentarii

  1. Felicitări fetiţo! Îmi pare rău că nu te mai văd la pupitrul ştirilor.

  2. Da, pacat ca nu te mai vedem la stiri!
    P.S. Aia cu schiorii e de mare efect… 🙂

  3. Am senzația că îți este dor de teren…

  4. La cat mai multi ani de jurnalism si cat mai multe amintiri placute.

  5. Si eu mi-am gasit jumatatea, tot pe treptele combinatului:)))))

  6. multumesc tuturor!:)

  7. Felicitari pentru toti anii de presa, Ionela! Ai crescut in tot acest timp si mai este loc pentru evolutie. Sa devina realitate toate planurile viitoare si cele in curs!
    A doua parte din ultima fraza mi-au ajutat ochii sa se umezeasca 😉

  8. “Am transmis, la un moment dat, din viscol când vântul m-a scos din cadru.”
    ROFL.

  9. Frumos spus! Tu esti om de teren, de scormonit, de creat, de impachetat, de.. reportaj! ai cam pierde vremea la pupitru..

    ps: si eu am zis “buna seara” la 9 dimineata 😛

  10. Multi inainte ce sa zic …

  11. si viata? viata dinafara live-ului mai exista?

  12. De fapt, sunt 6 ani de respect: al tau pentru ceea ce faci cu pasiune, si al celor care te urmaresc pentru tine si felul in care faci jurnalism.
    Nu stiam de blogul tau, ma bucur ca l-am gasit acum si ca te vad si scriind.
    Mult succes si pe mai departe!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.