Șefi de penitenciare, mici Dumnezei

Am cunoscut, la un moment dat, o femeie pe care un sef de inchisoare n-a lasat-o sa-si ingroape copilul. Fetita a ramas fara mama (o infractoare care a furat 25 de lalele) la cateva luni, s-a imbolnavit si a murit cand viata abia ii incepuse. Nu pricep ce inima neagra a putut avea un om sa nu lase o mama sa-si sarute bebelusul pe frunte inainte sa fie bagat in groapa cimitirului. Nu pot intelege!
Poate ca pe femeia asta n-a invatat-o nimeni sa ceara intreruperea pedepsei pentru a nu-si lasa singur copilul sugar. Poate ca daca era acasa, nu-i murea copilul. Nu stiu! Dar stiu ca un om fara inima, comandantul inchisorii, nu i-a permis sa iasa pentru o zi din puscarie ca sa-si ingroape fetita, desi femeia spune ca a cerut asta cu ochii in lacrimi asta. N-a vrut el, seful de puscarie!
image
Ultima solicitare de interviu cu un om aflat dupa gratii s-a lovit de un refuz categoric al unui sef de penitenciar! Asta in pofida acordului dat de un detinut care vrea sa vorbeasca despre conditiile din arest. N-a vrut el, seful de puscarie!
Va amintesc, in treacat, ca statul roman plateste milioane de euro dupa ce detinuti din inchisori de la noi au mers la CEDO si au castigat.

Odata ajunsi la inchisoare, detinutii depind 100% de comandantii institutiilor respective. Daca sefului nu-i plac ochii tai, ai imbulinat-o!
Nu vreau sa credeti ca le plang de mila infractorilor. Departe de mine gandul asta, dar nu am inteles cum au ajuns unii sefi de penitenciare niste mici Dumnezei.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.