sa fiu mica din nou, as vrea!

daca inchid ochii, ma vad iar mica in apartamentul de la vaslui. langa vitrina din sufragerie e bradul. am 5 ani, sunt mititica la stat si carliontata ca oita merinos. port pijamaluta cu ursuleti, doar e ajunul craciunului! ochii-mi pica de somn, dar stau la panda asa cum am stabilit cu cata – tre’ sa-l prindem pe mos gerila anu’ asta. i-am pregatit ceva de mancare si i-am lasat farfuria pe masa-n bucatarie. sigur ii e foame daca trece pe la toti copiii din lume. o sa vada ca i-am pregatit ceva si o sa-mi aduca un cadou in plus. fratele mai mare e deja sub brad. ma duc si eu aproape de el. dupa o harjoneala zdravana, atipim amandoi.  acolo ne-a gasit mama aproape de miezul noptii. ne-a scuturat oleaca parinteste si ne-a trimis in pat pe un ton grav. am adormit suparati cu gandul ca mosul n-o sa mai vina daca ne-am necajit parintii.

cand ne-am trezit, am vazut ca batranul cu barba alba trecuse pe la noi. mancase si lasase daruri. pentru mine, papusa blonda cu palarie si fusta galbena cu picatele, dar si jocul “nu te supara, frate”! pentru cata, masina vazuta acum o luna-n geam la magazin si un penar nou. ce mos, fratioare! cum face, oare, sa stie ce ne dorim?! ne-am primit cadourile si am plecat la joaca. amandoi cu un gand – anul asta nu ne-a iesit. lasa, il prindem pe mosneag la anu’!

nu l-am prins niciodata.

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la craciunul copilariei mele asa mi se face dor de casuta de la vaslui si de vremurile cand credeam ca intr-o zi chiar o sa-l trag pe mos de barba ca sa stie pisicheru’ ca l-am vazut…

11 comentarii

  1. daaaa, la placinte inainte, ca sa zic asa! si la daruri, si, eu, cel putin, m’as baga si la lipsa responsabilitatilor din acea perioada.

    pe de alta parte, inainte sa vreau iar sa fiu mica (nu de alta, da’ poate se implineste, mai stii?), mi’as aduce aminte ca n’aveam voie aia, aia, ailalta, fardurile, pantofii si rochiile mamei si nici sa merg oriunde si sa fac orice.
    azi am salariul, casa si fardurile mele. doar responsabilitatile care vin odata cu astea ma deranjeaza un pic 🙂

  2. Frumos scris.
    Am vreo 30 de minute de cand te-am descoperit, si nu ma pot opri din citit. Gratie blogului lui adi hadean (unde ai lasat un comment) am ajuns aici. Multumesc amandurora pentru 30 de minute frumoase (si inca mai am de citit :d)

  3. nici eu nu lipsesc de la citit, deocamdata, ca de la cafea… ma mai gandesc!
    frumoase amintiri… si eu l-am pandit pe mosul multi ani, dar tot nu s-a lasat prins! poate la anul, sau la anul, sau la anul… cine mai stie! speram in continuare, nu?

  4. peste 1 an te asteptam la nu te supara frate editia noua revizuita si adaugita;)! si poti manca si biscuitii moshului ca nu se supara! in privinta “sa fiu mica din nou, as vrea” poti reedita experientele;;) si mai ales dona ochii aia!:))))

  5. DA…PARCA VA SI VAD PE AMANDOI SUB BRADUT…DAR SIGUR NU A FOST SI O AMBUSCADA ACOLO???STII TU LA CE MA REFER!! TE PUP DIN ZBOR…MA ASTEAPTA UN COPIL CE A AVUT PRIMUL EXAMEN DIN VIATA LUI.AAAAAAAA SA STII CA SUNT LA ZI CU TOT CE SCRII…IMI PLACE!!!

    • te pup, draga verisoara! nuuuuuu, am fost prieteni sub brad. nu m-a “altoit” doar pentru ca-l vedea mos craciun! :))

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.