Rătăcită printre telefoane…

telefon– Cuplaju’, închide! Închide, vreau şi eu să vorbesc! Cuplaju’, te rog, închide!

Aşa a intrat telefonul în viaţa mea! Un aparat fix la receptorul căruia îmi auzeam, din când în când, rudele aflate departe! Când suna telefonul era sărbătoare! Toată lumea se oprea din ce avea de făcut şi trăgea cu urechea. Minune mare telefonul ăla cu disc! Cam scump, zicea mama adeseori.

Apoi, au apărut telefoanele mobile şi totul s-a schimbat! Telefoanele fixe începeau, treptat, să devină istorie!

In 1997, cand s-a lansat Connex in România, mi-am tras si eu un Nokia mare cat inima mea. (Nokia 6110). Îmi amintesc că în unele poşete nu incăpea, dar îl ţineam ostentativ în mână ca să vadă lumea că am intrat în rândul celor cu GSM! Primul meu telefon mobil avea un numar cu 89… Mi-am insuşit toate glumele prietenilor, dar era un numar la întamplare, nu la alegere!

Următorul telefon a fost un Ericsson la fel de mare. Faptul că avea un pic de albastru m-a încântat teribil. Se asorta cu ochii! Dar tot nu era ce-mi trebuia. Am pornit repejor în căutarea unui alt celular.

De Nokia banană m-am ataşat subit! Era modelul acela care făcea un sunet simpatic când culisa spre închidere. Dar nici povestea lui în viaţa mea n-a durat prea mult pentru că am descoperit rapid Motorola StarTAC. Topită am fost după celularul ăla, o vreme. Era mişto când închideam nervoasă telefonul. Numa’ cine l-a avut mă poate înţelege. Era bestial! Până într-o zi când…

L-am trădat pentru un telefon pe care l-au avut toţi jurnaliştii. Nu puteam să fac excepţie. A fost singurul telefon pe care uitam să-l încarc. Ore-n şir stăteam cu el la ureche şi bateria refuza să se consume. Transmisiunile de la tv nu mai erau sub emoţia că puteam pierde legătura în orice moment.

Trebuia să fiu şi oleacă piţipoancă în ale mobilelor de-a lungul vietii. Şi-am fost atunci când a aparut un Samsung roz. Mititel, cu mai multe feţe, usor… Demenţial! Asortam feţele telefonului, aveam preocupări grele.

A mai fost un Sony Ericsson minuscul, dar nu-mi amintesc exact modelul. A fost momentul în care mi-am pus ring tone de pe net o melodie a ălora de la DJ Project! Era la mare modă!

Apoi a venit Iphone-ul! Şi m-am indrăgostit iremediabil! L-am avut pe 2, l-am avut pe 3, l-am avut pe 4 si acum troneaza mândru pe masuţa mea numarul 5! Mă tot întreb dacă să rup relaţia de ani buni pentru un altul sau să-i rămân fidelă!

Un lucru e clar: intru in sevraj dacă nu-mi găsesc telefonul. Primul gest pe care-l fac dimineaţa e să ating mobilul în căutare de apeluri sau mesaje noi ori, pur şi simplu, să văd cât e ceasul. Recunosc: DA!, sunt dependentă! Dar nu vreau să mă fac bine.

4 comentarii

  1. Ha, mi-am adus aminte de istoricul telefoanelor mele http://www.bunescu.ro/2012/05/25/dileme-smartfonicesti/ – doar că tre să actualizez articolul, între timp am mai folosit un Samsung Galaxy S2, apoi S3 și, într-un final, am revenit la iPhone (5S), nu mai rezistam cu Android-ul.

    • Cum faci sa le tii minte pe toate? Le-ai iubit ceva, bag seama! :))

    • Toate au fost cumpărate cu banii mei, chiar dacă pe primul mi l-am luat la 14 ani și da, am fost atașat de ele 😀

  2. Navigand pe netul din Romania iata ca am aflat pe pagina dumeavoastra.
    Nu pot sa nu remarc ca sunt placut surprins de calitatea informatiilor de
    pe aceasta pagina si va urez cat mai mult succes!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.