Cel mai talentat și mai cunoscut toboșar român este „La cină”.
Ovidiu Lipan vorbește despre începuturile carierei de artist, când la nici un an și jumătate, atunci când abia învăța să meargă, se lovea de tobe prin casă pentru că bunicul său a fost percuționist, vorbește despre primul loc de muncă, într-un hotel din Vatra Dornei, când nu era încă major, despre atmosfera anilor ’60, cu un parfum aparte, pe strada Iașului natal, despre femeile pe care le-a iubit în viață, incă din fragedă adolescență și despre pasiunea pentru bucătărie.
Țăndărică rememorează „La cină” evenimentele de dinainte de Revoluție, când a fugit din țară împreună cu ceilalți colegi din trupa Pheonix, ascunși în niște boxe. O aventură periculoasă, care a îzvorât din dorința de libertate și care l-a învățat cum poate durea dorul de familie și de prieteni. Ovidiu Lipan povestește și întoarcerea în tară, după ’90, când a ajuns direct la Iași și nu i-a mai găsit pe ai lui în viață.
Ce relație are artistul cu fiul său, care este cântecul pe care îl poate cânta întreaga omenire, cine îl așteaptă acasă, de ce i se spune Țăndărică, cum îl strigă lumea pe stradă și dacă mai are cetățenie română, aflăm „La cină”.
