mireasa

ghemuite sub plapuma albastra din apartamentul de pe strada belsugului, am vorbit mult despre asta. ne-am vazut frumoase si iubite in ziua nuntii. am ales modelele rochiilor (desi le-am schimbat de cinci ori in zece minute),  masinile decapotabile din care vom cobori, ne imaginam pe degete inele cum nimeni n-a avut vreodata. am facut chiar si lista de cadouri scumpe. aveam vreo 16 ani, prin clasa a X a, si totul era ca-n povesti in imaginatia noastra. ba se petrecea primavara sub cerul liber pe o pajiste inverzita, ba vorbeam despre un castel dintr-o zona de munte cu toti prietenii si rudele alaturi. ba erau doar cativa apropiati pe o insula…

au trecut vreo 18 ani de atunci si, peste o saptamana, se intampla! prietena mea se marita duminica viitoare! a primit un inel cu diamant, si-a cumparat o rochie alba, va cobori dintr-un ferrari, va spune „da” intr-o biserica de poveste si vom petrece intr-un castel. eu ii voi sta in dreapta. sunt emotionata mai ceva ca la examenul de bacalaureat. stiu ca nu voi mai fi stapana pe picioarele mele in biserica, ma tem ca o sa scap ceva lacrimi, stiu ca voi fi stangace ca o fata mare, stiu ca-mi va tremura mana cand voi semna ca martor… dar abia astept s-o vad mireasa!