“Viața îți dă și bune și rele; trebuie să fii pregătit să le întâmpini pe amândouă. Viața nu e facută doar dintr-un marș triumfal (…). Nu e ușor să treci peste momente în care crezi că ești foarte sus și te trezești, după o noapte, că esti în altă parte. (…) N-am considerat niciun moment că un eșec este definitiv sau că un succes este definitiv. (…) Trebuie să vezi partea plină a paharului. Asta e lecția mea pentru cei mai tineri.”
Există puțini români care să nu știu cine este Mircea Geoană. Pentru că a fost ambasador în America, pentru că a fost ministru de Externe, pentru că a condus cel mai mare partid din România, pentru că a fost al doilea om în stat, pentru că a candidat la prezidențiale sau pentru că este astăzi secretar general adjunct al NATO.
Mircea Geoană vine “La cină” și ne lasă să-l descoperim altfel decăt am făcut-o până acum. Relaxat, fără cravată, emoționat, vulnerabil, cu umor, dar și extrem de serios în problemele care încă îl dor, deși au trecut ani buni de la evenimentele dure care i-au marcat existența.
“Mirosul de mămăligă cu lapte și stelele căzătoare sunt, pentru mine, mirosul și imaginea copilăriei. (…) Bunicii îmi spuneau Mircică, tata îmi spunea Mircea, mai apăsat, că era ofiter… (…) M-a pupat pe creștet și mi-a spus că este foarte mândru de mine. Cred că a fost cel mai frumos mulțumesc pe care l-am primit în viața mea.”
Ce poreclă avea în adolescență, ce amintiri are din armată, cum și-a cunoscut soția, ce a făcut cu primul salariu, care a fost cel mai dificil moment din viața lui, ce-l face să plângă, când i-a fost viața pusă în pericol, ce regrete majore are și dacă își mai dorește să fie președintele României, aflăm “La cină”.
“Dacă aș avea cu 20-30 de ani mai puțin, mi-aș începe ziua cu copiii și după aia m-aș duce să mă apuc de treabă. (…) Faptul că poți să mori cu zile într-un spital din România încă mi-a rămas pe creier”.
