Este arhitect de profesie, dar și-a lăsat meseria pentru a-și urma soțul, diplomat de carieră, la posturile din străinătate. Mihaela Geoană vine “La cină” și ne vorbește deschis despre viața, ușoară și grea, deopotrivă, ca soție de politician, dar și despre motivele care au dus la lupta împotriva cancerului, pentru că Mihaela Geoană este, de peste 20 de ani, președinte al Fundației Renașterea.
“In anii petrecuți în SUA am văzut ce poate face o fundație sau ce poate face o persoană a cărei voce poate fi auzită. (…) A fost un moment de cumpănă… (…) Weekendul aceala am fost distrusă; îmi făceam planuri – cine îmi crește mie copiii…”
De ce a vrut să fie medic și apoi a renunțat, ce a făcut-o să urmeze Facultatea de Arhitectură, ce proiecte a avut ca arhitect și de ce a fost plătită în cafea pentru ele, care sunt tradițiile aromâne din familie, ce a păstrat de la mama ei, dacă i-a fost greu să trăiască în America, în Belgia sau în Franța, dar și cum și-a cunoscut soțul, aflăm “La cină”.
“M-a cucerit cu felul în care se purta, că era foarte bine crescut, foarte politicos, cu ochii albaștri și cu ceea ce știa; vorbea limbi străine, era un tip foarte educat”.
Celebrul moment – “Mihaela, dragostea mea” este analizat, pe larg, în emisiune.
“Ar fi trebuit să fie un act de normalitate, în care un soț îi mulțumește partenerei lui, mai ales după atăția ani de muncă împreună.”
Mihaela Geoană ne spune “La cină” și care îi sunt talentele ascunse.
“Joc table. Cuscra mea joacă table și am reînceput și eu când ne-am cunoscut și am făcut niște vacanțe împreună. (…) Știu să croșetez, știu să fac tapiserie și știu să cos la mașină.”
Un dialog despre misoginism și umanitate, despre familie și impactul știrilor negative asupra ei, despre romantism, dar și despre regrete.
“Meseria a fost singurul lucru pentru care ar putea să-mi pară rău că am renunțat la ea, dar ce mi-a adus viața în schimb cred că a meritat”.
