Un om care a învins aproape simultan cancerul și falimentul, un jurnalist devenit antreprenor, o persoană curajoasă, o mamă responsabilă, o soție iubitoare și o femeie de afaceri respectabilă povestește „La cină” frânturi din viață.
Marta Ușurelu vorbește despre copilărie, despre anii când, micuță fiind, vindea la piață împreună cu familia, vorbește despre visul de a avea propria casă, după ce a stat cu părinții în prea multe locuri cu chirie, vorbește despre starea presei românești, din anii ’90, dar și de acum și descrie, pe larg, în fața camerei de filmat, întâlniri cu oameni celebri.
„Bineînțeles ca redactorul șef a scris că România primește sărutul muzicii; Eros Ramazzotti se însoară în România; a cunoscut-o pe colega noastră Marta Ușurelu… Povești!”
Cum a ajuns să stea față în față cu Mel Gibson, prin ce peripeții a trecut în America la întâlnirea cu starul, dar și ce a făcut-o să preia o revistă cu datorii uriașe și să facă din ea un brand apreciat, aflați „La cină”.
„M-am dus acasă și i-am zis lui Cristi – uite, mă gândesc să iau eu revista. A, e cea mai proastă idee, numai tu puteai să te gândești la așa ceva!”
Nu și-a plâns de milă nici măcar atunci când a primit vestea că suferă de o boală, de multe ori, necruțătoare.
„Sunt un pic bătătorită, dacă pot să spun așa. (…) Tocmai preluasem revista, făceam primele evenimente, Nicolas era mic, avea un an, și mi-am făcut analizele. Un medic mi-a zis – dar mai fă și Papanicolau. (…) Mi-am ales o rochiță și mă gândeam dacă o să o mai port în vara aia”.
Marta vorbește și despre rolul femeii în societate și, mai ales, în lumea preponderent masculină a afacerilor din România, despre piața autohtonă a luxului și despre oameni care au uitat de unde au plecat, odată ajunși la un nivel financiar uriaș.
„M-am întâlnit cu mulți oameni importanți, care învârt foarte mulți bani în această țară și care nu prea mă luau în serios; vorbeau așa… mai mult ca la cafea, decât bussines în întâlniri. (…) Lucrând îndeaproape cu mulți oameni importanți, mi-am dat seama, după ce i-am cunoscut, că unii dintre ei nu sunt deloc nici oameni, și nici importanți.
