“Mi-a zis tata: vezi, aici saluți pe toată lumea în sat; și am întâlnit un cârd de gâște, le-am salutat.”
A vrut să devină taxatoare pe autobuz, dar a ajuns la Academia de Studii Economice și a devenit actriță, cântăreață și vedetă tv. Un traseu interesant, cu momente întâmplătoare pe care Gianina Corondan le povestește, pe larg, “La cină”.
“Nu înțelegeam, pentru că nu a fost nimic pragmatic, știm cum e școala în România, ți se bagă cu pâlnia informație în cap; gata, știu informațiile, deci contul se debitează, se creditează. (…) Am văzut un anunț în ziar, m-am dus, dar eram îmbrăcată în pătrațele, în dungi, avem părul prins cu o eșarfă colorată. Ce doriți? Păi, vreau să mă angajez. Stiți calculația costurilor? Știu, ca am învățat. Stiți, vă sunăm noi”.
Dacă a scăpat de întrebarea cum e vremea, care este relația cu nepoții ei, ce i-a plăcut cel mai mult din tot ce a făcut până acum în viață, pe cine a cucerit în televiziune și dacă a știut să gestioneze corect notorietatea pe care a dobândit-o peste noapte, aflăm “La cină”.
“Poze, autografe… vreți să vă și semnez? Dar ce sunt eu, Michael Jackson? Adică a fost un pic nefiresc, pentru că chiar s-a petrecut peste noapte. (…) Îmi spun unii – vai, nu mai ești în televiziune, ca și cum aș avea o rană și au descoperit că am o rană… și eu le răspund – dar nici dumneavoastră nu sunteți în televiziune. Ce ne facem?”
“M-ar bucura să ne uităm cu adevărat unii la alții și să contăm, chiar dacă avem altă părere”.
