Toată România vorbeşte despre Nana. Toată lumea zice câte ceva despre terenurile de la Nana ale preşedintelui şi ale Elenei Udrea. Unii scot la iveală investiţii de 10 ori mai scumpe făcute de primarul comunei şi aprobate de ministrul, de atunci, Udrea. Alţii vorbesc despre crimă organizată. În replică, unii vorbesc despre ipocrizie şi minciună. Şi uite aşa comuna Nana din judeţul Călăraşi e celebră! Nu există român care să nu fi auzit de Nana.
Fiind crescută la Călăraşi, ştiam că există o comună Nana în judeţ. Am trecut de câteva ori pe acolo. Dar nu m-am oprit niciodată.
Zilele trecute am poposit în comună (mai exact în “parcul lu’ Udrea) preţ de o emisiune. Înainte de intrarea în direct, m-a lovit o nevoie. După ce m-au pupat toată babele din sat, n-as prea fi vrut să mă uşurez în câmp, la vedere. Eram “aia de la tv”, ce naiba?! N-am zărit niciun copac în preajma deja celebrului parc. Şi nicio băbuţă, dintre cele prezente, nu stătea în imediata vecinătate. Aşa că am dat o fugă pân’ la Primărie.
M-a întâmpinat un nene care duhnea teribil a alcool. Paznicul, pesemne.
– Bună seara, zic cu privirea tulburată de nevoia tot mai stringentă.
– ‘seara!
– Îmi permiteţi, vă rog, să intru la toaletă?
– Nu! (un NU hotărât!)
– …
– Nu aveţi voie (hâc!) aici fără (hâc!) permisiunea primarului.
– Domnule, dar nu mut toaleta din loc.
– Nu aveţi voie!
Îl ameninţ că sun primarul.
– Doar dacă mi-l daţi la telefon vă las.
WTF? Ăsta râde de mine?! E doar un pipi nevinovat, prietene!
Fac trafic de influenţă şi sun primarul. Nevoia te face să apelezi la tot soiul de tertipuri.
– Dom’ primar, lasaţi-mă să merg la toaleta Primăriei sau mă aveţi pe conştiinţă.
– Sigur că da, doamnă. Vedeţi că e paznicul acolo.
– L-am întâlnit deja, nu-mi dă voie să merg. (l-am pârât, ce era să fac?!)
Îi dau paznicului primarul la telefon şi ascult tot mai fâstâcită de situaţia jenantă.
-N-am cheia (hâc!) de acolo. Poate să meargă doar în curte…
Înving sistemul cu mulţumiri adersate edilului şi mă duc la budă. În curte! Acolo unde m-au privit in ochi caprele primarului sau ale cui or fi fost pentru că mirosul nu m-a lăsat să stau cu uşa-nchisă!
La plecare, îmi las loc de revedere în caz că mă taie din nou.
– Mai intraţi doar cu primarul de mână, mi-a zis sugubăţ paznicul!
Ăştia din Nana chiar au umor, mi-am zis…
Nu m-am întors acolo; e drept să nici n-am mai avut nevoie. Dar vreau să le spun tuturor celor care au complotat la facerea unui parc de 100.000 de euro: faceţi, băi, o budă la Nana! Nu de alta, dar mâine-poimâine trece preşedintele pe acolo să se uşureze şi mă tem că nu-i plac caprele!
