“Să fim cinstite, pe vremea aceea, toată viața asta, care la televizor părea senzațională, era plină de sărăcie, durere și suferință.
Nu-mi plăcea sa fiu doar frumoasă.
Acum, sincer, pot să fac cam orice și mi se pare că sunt senzatională. Sunt senzațională, de fapt!
“Într-un an, i-am dat un cadou pe care scria – 2 septembrie – si el m-a întrebat: iubire, dar ce e 2 septembrie? Cum adică nu știi? Ne-am căsătorit. Nu, iubita mea, ne-am căsătorit pe 1 septembrie.
După ce am născut, viața mea a fost opusul a tot ceea ce am auzit. Pentru că în jur vedeam aceste mame perfecte, cu vieți perfecte, cu copii care dorm, cu ele care slăbesc în timp real…”
Eu știu cum sunt, de fapt, când mă privesc în oglindă; cum doar tu știi cum ești, de fapt, când te privești în oglindă.
Am plâns în toți pumnii pe care i-am găsit prin casă.
Bărbatul meu mă vede așa cum mi-am dorit toată viața să fiu văzută: miezul a tot.
Tata m-a învățat o chestie, de când eram mică: ești foarte frumoasă, tată, dar mai frumoase ca tine mai sunt alte milioane, nu te poți baza tot timpul să crezi ca tu ești buricul pământului și că tu ești cea mai tare din parcare.”
