Vara anului 2001 m-a prins in Capitala, angajata la Jurnalul National. Aveam doar cateva zile in redactia ziarului (cinci, mai exact!) cand un coleg m-a intrebat daca am tras vreodata cu un pistol. Evident ca nu! Nu avusesem ocazia! Dar imi suradea al naibii de tare ideea. O provocare!
– Vii maine la Cupa Presei la Tir? Se tine la Jandarmerie! Si se trage cu Glock, nu mai e cu Carpati!
– (de parca eu stiam diferenta…) Vin! De ce nu?! Numai ca as prefera sa plecam impreuna din redactie, daca nu te deranjeaza, pentru ca nu stiu unde e locul. Stii, abia am venit în Bucuresti…
Cand am ajuns acolo, a doua zi, eram destul de stinghera printre jurnalistii care se stiau foarte bine intre ei, faceau glume si isi beau cafeau spunand bancuri. Lucrau impreuna de multi ani. Si ii invidiam pentru relatia vizibila de prietenie.
(Ca o paranteza… am simtit, fix de la inceput, privirile iscoditoare ale colegilor, dar, mai ales, ale colegelor! Deh!, eram “new entry”!)
Mi-au pus un numar pe spate, pe o hartie alba, dar m-am gandit ca este numarul meu in concursul de tras cu pistolul, nicidecum intr-un concurs de frumusete! (Aveam sa aflu mai tarziu ca aveau doar fetele, iar barbatii votau!)
Am primit cinci gloante. Doua de incercare, trei pentru concurs! Nu e cazul sa amintesc aici cum am tras! Ce rost are?!
Cert e ca am plecat de acolo cu o diploma (titlul de MISS PISTOL!), cu o cupa si cu un set de pahare de sampanie pe care le am si azi!
Intamplarea haioasa din acel weekend de acum 15 ani m-a ajutat sa devin cunoscuta in redactia unde lucram pentru ca, a doua zi, s-a dat o mica stire intr-un colt de ziar, iar colegii au intrebat firesc: cine e Miss Pistol a noastra?