“Tatăl meu mă agresează fizic. Am semne pe corp.”
Iulia este o copila in varsta de 14 ani care a fost pedepsita pentru ca nu mai putea face performanta. A sunat la Telefonul Copilului.
“Alo, buna ziua! Sper ca am sunat unde trebuie… ma numesc Iulia, am 14 ani si am un frate mai mic. Locuim impreuna cu parintii intr-un orasel de provincie si aparent avem o viata normala. In realitate, insa, lucrurile stau total diferit… tatal meu ma agreseaza fizic in mod constant in ultimii ani, am si semne pe corp care demonstreaza acest lucu. Motivul este ca nu mai pot practica sportul de performanta si nu mai obtin premii, medalii. Am obosit si vreau sa renunt, dar tatal meu pune o presiune imensa pe mine. Nu gasesc sprijin nici la mama mea, care refuza sa faca vreun demers, chiar daca si ea este victima violentei in familie. Fratele meu este afectat de scenele la care asista, dar ma linisteste gandul ca nu este si el lovit. Am nevoie de ajutor!”
“Mă bate în fiecare zi”
“Alo, buna ziua! Numele meu este Rares si am 13 ani.”
Rareș a sunat și el la Telefonul Copilului. Dupa câteva cuvinte a inceput sa planga. Ii tremura vocea, insa a reusit sa explice unui consultant situatia in care se afla.
“In urma despartirii parintilor mei, sora mea a ramas in grija mamei, iar eu am ramas alaturi de tatal meu… asa s-au inteles ei. El ma bate in fiecare zi, asa cum o batea si pe mama atunci cand erau impreuna. Locuiesc si cu bunica paterna, insa nu intervine, ba chiar ma loveste si ea de fiecare data cand are ocazia. Imi doresc sa stau alaturi de mama, care locuieste in acelasi sat cu noi, insa ne este frica de reactia tatalui meu. M-a amenintat ca o sa vina dupa mine daca plec si o sa ii faca rau mamei mele. Ea m-a indrumat sa sun la voi, sa imi spuneti ce as putea sa fac si ce masuri pot fi luate in situatia aceasta.”
“Părinții îmi spun că sunt proastă și incompetentă. Mă gândesc să mă sinucid!”
“Numele meu este Simona si am 16 ani. Nu este prima data cand va contactez si vreau sa va multumesc pentru sprijinul oferit in trecut. Am crezut ca problema despre care am tot vorbit se va rezolva de la sine, insa nu a fost asa. In continuare parintii ma jignesc si in ultima perioada dau tot mai des in mine. Imi spun ca sunt “proasta” si “incompetenta”, desi am rezultate scolare foarte bune. Eu invat bine, sunt la un liceu de prestigiu, reusesc sa fac fata pretentiilor profesorilor mei, dar la ale parintilor nu. Din cauza situatiei din familie am revenit la obiceiuri mai vechi: fumatul si automutilarea, pentru ca ma ajuta sa ma linistesc, cel putin pe moment. Din nou ma gandesc sa ma sinucid, ca o ultima solutie. Nu stiu ce sa fac, sunt multe de spus si am nevoie de ajutorul vostru inca o data.”
Și Simona a sunat la Telefonul Copilului.
“M-am săturat, nu mai suport! Toți mă ceartă!
Un alt strigăt de ajutor din partea unui copil.
”Odata cu venirea vacantei, ma simt ca o Cenusareasa singura, trista si dezamagita. Cat timp sunt plecati parintii mei la serviciu eu fac toate treburile in casa si seara, cand vine tatal meu, tot nemultumit e, ma cearta si pleaca. Toti sunt la fel. Mama ma cearta si-mi spune ca este nemultumita de ce am facut, dar nici nu imi spune cum sa precedez. Si sora mea ma cearta tot timpul si ma critica. M-am saturat! Nu mai suport!
Nu stiu ce sa mai fac. Nu am prieteni cu care sa discut despre ce simt. Alte fete de varsta mea deja au prieten, iar eu nici nu indraznesc. Atunci cand ies afara si vorbesc cu baieti, nu ma simt in largul meu. Inainte mereu gaseam motive pentru care sa zambesc, eram fericita iar acum sunt mereu trista si nu trece o zi fara sa plang. Plang pe ascuns deoarece nu vreau sa ma vada, oricum lor nu le pasa. Ce sa fac sa scap de sentimentul de tristete?”
* Cazurile prezentate mai sus (preluate de consultantii de la Telefonul Copilului), au fost editate in vederea pastrarii confidentialitatii.
Bătaia e ruptă din Rai
Trăim în țara în care încă funcționează tâmpita zicală din popor: “unde dă mama, crește”! Țara unde bătaia “ruptă din Rai” e, în continuare, mijloc de educație a copilului. Dovadă stau și datele oferite de Telefonul Copilului la începutul acestui an, cifre care arată că abuzul emoțional este principala formă de abuz asupra copilului (34.81%), urmat de neglijare (30.52%) și molestarea fizică (22.46%). Foarte mulți părinți încă își cresc copiii cu vorbe de ocară, cu tonul ridicat, cu înjurături, dar și cu nuiaua și cu palma.
Mediul în care au avut loc abuzurile semnalate a fost în principal cel familial în procentaj de 80.84%, urmat de spațiul public în procentaj de 11.63%, mediul școlar în procentaj de 4.90% și alte medii (centrul de plasament, casa de tip familial) în procentaj de 2.63%.
Agresorii copiilor au fost: părinții sau unul dintre părinți (75%), un alt adult (8.36%), un alt copil (7.72%), rudă a copilului agresat (2.45%) și alte categorii (6.47%) din care fac parte: concubin / concubină, cadru didactic, asistent maternal, personal al centrului de plasament.
Tot mai mulți copii sună să-și spună problemele, numărul total de apeluri înregistrate a fost de 110.699, o creștere de 24,4% față de anul 2016.
2017 a fost primul an in care si copiii au solicitat consiliere juridica privind aspecte legate de familie, intr-un procentaj de 11.35%. Printre situatiile prezentate de copii, un loc fruntas il ocupa fenomenul violentei in familie.
„Anul trecut am observat o nouă tendință: copiii așteaptă mai puțin ajutor de la autorități și caută soluții pentru a face față singuri situațiilor dificile. Astfel, consultanții Asociației Telefonul Copilului au oferit cu precădere consiliere psihologică. Lucrăm, însă, în continuare în stransă legatură cu autoritățile pentru cazurile grave și vom continua să semnalăm nevoia de intervenție atunci când este cazul”, spune Cătălina Surcel, Director Executiv al Asociației Telefonul Copilului.
116 111 este linia europeană de asistenţă pentru copii, gestionată în România de Asociaţia Telefonul Copilului şi Telekom Romania. Apelul este gratuit!
1 comentariu