“Cadourile, înainte să vină la noi, petrec o noapte cu bradul singur pe deal. Stau pe lângă el cu fundele lor arătoase, discută chestii personale și îi lasă nițică beteală. Cerul, dacă vede treaba asta, aruncă cu fulgi mari și moi, ca niște pupici care nu se mai termină.”
Așa își explică Georgiana, o fetiță de 7 ani, desenul pictat într-o mică încăpere de la Institul Oncologic București, Secția Oncopediatrie. Acolo învață să scrie, acolo învață să citească, acolo s-a apucat de pictat și face câte trei tablouri pe zi. Este mereu cu zâmbetul pe buze chiar dacă este într-un spital și nu la școală sau la joacă în parc. Spațiul unde pictează este singurul loc în care uită de branule, sânge, ace mari, injecții și alte chestii dureroase. Speră că într-o bună zi va pleca acasă…
Georgiana este cea care o încurajează pe mama ei. I-a spus, zilele trecute, că cel mai frumos lucru este acela că acum stau mai mult împreună. Și-a făcut mama să realizeze că a pierdut lucrul cel mai de preț: timp cu fiica ei!
Georgiana este de jumătate de an în spital pentru pregătirea unei operații dificile din cauza unei tumori osoase la un picior. Ea știe că operația o poate trimite printre îngeri, acolo unde pleacă aproape zilnic dintre colegii ei de salon. Și mai șite că, în cazul fericit (ce exprimare ciudată…) va pleca acasă în cârje, fără un picior… Scriu și plâng. Scriu!
Îmi vine in minte acum imaginea unui băiețel simpatic care i-a spus unei doamne de la tv, într-un reportaj difuzat acum câțiva ani, că are o gagică în salon, cu același diagnostic, care nu stă la pupat. Am refuzat să întreb dacă mai trăiește. Mi-e teamă de răspuns pentru că, la doar patru ani, micuțul era la a doua recidivă a nenorocitului de cancer.
Priviți încă o dată desenul Georgianei. Așa-i că-i plin de sepranță? Un desen cu un brad. Un brad cu globuri colorate, cu câteva cadouri sub el… Un brad peste care ninge linistit… Un brad împodobit afară… Așa vede ea Craciunul care se apropie.
Am licitat acest desen în Galeriile Sabion de pe Calea Victoriei. Nu știu, incă, dacă îl voi obține. Alte 24 de desene au fost expuse zilele acestea acolo și singura dorință a copiilor care le-au pictat, cei rămași în viață, este să se facă bine. Sunt copii cu vârste între un an și 18 ani care trăiesc agățați de firul vieții în Secția de Oncopediatrie a Spitalului.
Tablourile sunt încă acolo, dacă vreți să dați o mână de ajutor în prag de Sărbători.
M-am întrebat care e legătura dintre bijuteriile de lux create de Sabion, celebrul bijutier Gianni Lazzaro și nenorocita asta de boală. Singurul lucru mai de preț decât diamantul este sănătatea! Și vreau să-i felicit pe acești oameni inimoși care au decis să ajute, prin aceste lictații, Secția de Oncopediatrie. Au multe nevoi cei de acolo…
Fondurile strânse în urma acestui eveniment vor fi direcționate către Asociația P.A.V.E.L. care se va îngriji de achiziționarea instalațiilor de dezinfecție a aerului, precum și de procurarea pânzelor și culorilor necesare orelor de terapie prin pictură.
1 comentariu