Fenomenul #METOO: hărțuitorul nepârât e cetățean cinstit!

M-am tot gândit dacă să scriu sau nu trei rânduri despre #metoo. Am decis, în aceasta dimineață, să supun atenției voastre câteva chestiuni pentru că da!, cred că este o temă globală, care a cuprins și țara noastră, un fenomen extrem de periculos care nu poate fi ignorat!

NU!, n-am fost victima hărțuirii, vreau să spun asta încă de la începutul acestei postări! M-a ferit Dumnezeu de șefi libidinoși sau de colegi ori amici care să-și reverse pornirile sexuale în fața mea. Nici bărbați enervant de insistenți n-am avut în jurul meu. Citind zilele astea pe facebook sau ascultând la radio episoadele dure din viața unor femei, îmi dau seama că sunt norocoasă și că nu am nimic de dezvăluit pe tema asta.

Dar asta nu înseamnă că nu le compătimesc pe doamnele sau domnișoarele care au pățit-o. Sunt convinsă că trauma este majoră și că numai un fin psiholog le poate face să uite.

Am căutat statistici cu privire la femeile sau bărbații (de ce nu?!) agresați sexual la serviciu. Nimic! Știți de ce? Este foarte greu să numeri aceste abuzuri câtă vreme nu există plângeri. Pentru că aici este, de fapt, problema reală. Foarte mulți dintre cei care o pățesc nu se duc să depună plângeri.

CÂTEVA ÎNTREBĂRI:

  • ce valoare au toate mărturiile șocante de pe facebook dacă nu sunt însoțite și de plângeri cu numele și prenumele atacatorilor, semnând o hârtie oficială în fața autorităților? Pot aceste dezvaluiri (de cele mai mute ori tardive) să le mai taie elanul atacatorilor?! E de ajuns?! Nu! Femeile se feresc să meargă în fața autorităților pentru că lumea le va arata cu degetul. În plus, există și ideea preconcepută că ele și-au căutat-o, așa cum am văzut asta aseară la știri. Rușinea față de familie, față de prieteni, teama că își pierd locul de muncă sau locul la facultate, le fac pe femeile hărțuite sexual (pentru că ele sunt superioare numeric) să nu depună plângere. Sau teama că nu vor fi luate în serios niciodată într-o societate ca a noastră.
  • marea majoritate a femeilor care fac acum dezvăluiri nu dau nume. Ce spune asta?! Oare tocmai multele dezvăluiri din ultima vreme (unele chiar la limita unui agățat ieftin de cartier) nu diminuează adevăratele nenorociri? Sunt foarte multe femei care suferă în tăcere. Acolo e drama reală, în sufletele celor care nu mai vor să deschidă ușița unui episod care i-a rupt sufletul. Și care nu vor deschide gura niciodată! Sau o vor face foarte târziu. Am ascultat astazi la radio, la Avocatul Diavolului, poate cea mai tare mărturie auzită vreodată despre hărțuirea sexuală. O femei de 50 de ani care a rememorat, în direct, trauma tinereții ei – a cedat avansurilor unui profesor, la facultate. Acestea sunt adevăratele dezvăluiri, spuse, printre sughițuri, cu mare regret și cu groaza acelor vremuri.
  • unde se termină flirtul și unde începe hărțuirea sexuală? Unii bărbați pot considera că avansurile cu titlul de “curte” sunt justificate. Sau nu?
  • aprecierile verbale de la neciopliți, pe stradă, reprezintă hărțuire sexuală? Cum îl denunți pe cel care-ți pune o mână pe fund și trece mai departe? Nu-l cunoști, nu vrei să-l cunoști, vrei doar să fugi cât mai departe de el. Și mâine, același individ repetă figura cu o altă trecătoare.
  • cât e chestie de percepție, cât e realitate? Este de luat în calcul subiectivismul unor femei/bărbați care își imaginează diferite atacuri?! Este și asta o pistă de discuție?
  • cum naiba gestonezi situația în care, după ce ai dat în fapt un atac al unui profesor sau șef, lumea din jur îți atribuie întreaga vină ție, celei care ai reușit să deschizi gura și să spui câte ceva?! Etichetă: l-ai provocat tu cumva… Cum faci? Ești victimă a doua oară. De data asta, și mai grav: supusă disprețului public. Este o problemă de educație a societății care are tendința să acuze victima.
  • suntem pregătiți, ca nație, să dezbatem acest subiect, considerat TABU până acum ceva vreme, fără să judecăm femeile care deschid gura și afirmă că au fost victime?! Să nu uităm că la Vaslui s-a ieșit în stradă din solidaritate pentru cei 7 violatori.
  • sunt de acuzat persoanele care acceptă avansurile șefilor pentru a avansa în carieră? Să nu uităm că există femei care-și oferă pe față serviciile sexuale tocmai pentru un loc bun la birou și un salariu călduț.

CE SPUNE LEGEA:

Art. 223 din Codul Penal incriminează hărțuirea sexuală. Iată textul din lege:

Hărţuirea sexuală

(1) Pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (n.r.: făptuitorul riscă o amendă între 3.000 și o sută de mii de lei)

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Deci… doar atunci când există plângere din partea părții agresate. Așadar, hărțuitorul nepârât e cetățean cinstit!

CE SPUNE AVOCATUL

Mihaela Olaru, avocat: “Chiar dacă avem legislaţie care protejează victimele în cazuri de hărțuire sexuală, în România nu cred că avem nicio condamnare cu închisoarea şi nici amenzile date nu au fost multe, iar asta pentru că plângerile din partea angajatelor sunt foarte puţine. În cei 17 ani de avocatură pe care îi am, cu specializare și în drept penal, cazuistica de hărţuire sexuală pe care am întâlnit-o este foarte redusă. De ce? Legea prevede că, în lipsa unei plângeri, nu se poate pune în mişcare acţiunea penală împotriva agresorului. În cele mai multe cazuri, agresorul se află pe o poziţie de putere, el fiind adesea o persoană cu funcţie superioară, de conducere”.

Câte forme poate lua hărțuirea sexuală?

Mihaela Olaru, avocat: “Hărţuirea sexuală poate lua diverse forme, de la atingeri şi mângâieri (hărţuire fizică), comentarii nedorite legate de viaţa privată (hărţuie verbală) şi până la ameninţări cu pierderea locului de muncă sau cu refuzarea promovării sau creşterii salariale în cazul respingerii avansurilor sexuale.

Care sunt probele? De la declaraţii, înscrisuri, fotografii, expertize, filmări video şi audio, există multe materiale acceptate ca probe în instanţă”.

ALEȘII AU VRUT SĂ-I MAI DEA O ȘANSĂ AGRESORULUI

Să nu uităm că aleșii au vrut, FIX ACUM CÂTEVA LUNI, să îl scape pe hărțuitor doar cu un avertisment la prima solicitare de favoruri sexuale! Nu amendă, nu infracțiune! Propunerea asta era inclusă în proiectul Legii Prevenţiei, proiect care s-a aflat în dezbatere publică pană la 1 Mai anul acesta. Era proiectul care includea 333 de contravenții care urmau să nu mai fie sancționate decât cu avertisment și nu cu amendă dacă era vorba despre prima abatere. Adică… o dată nu se punea! Noi voiam să-i mai dăm o șansă șefuțului care nu-și poate ține pantalonii pe el. Slavă partidului că a fost scoasă această idee din Legea Prevenției.

În Franța, de pildă, una din primele țări care au reglementat hărțuirea sexuală la locul de muncă, șmecherașul este închis timp de un an și primește și o amendă usturătoare de 15.000 de euro.

Și… în loc de măsuri dure și legislație strașnică, noi eliberăm infractorii. Case closed!

3 comentarii

  1. Din pacate legislația este (inca) destul de neclară si faptele greu de probat.

    • Principala problema este, dupa parerea mea, faptul ca nu se depun plangeri!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.