100 de minute! Atât a durat.
N-a fost nevoie să le aud vocile ca să înţeleg că se iubesc, n-a fost nevoie de văicăreală ca să pricep drama, nu a fost nevoie de cuvinte ca să remarc devotamentul, n-a fost nevoie de aplauze ca să privesc succesul şi nu mi-a trebuit sunet ca să mă lămuresc rapid că-i un film ce merită toată atenţia.
Mi-am amintit astă seară că o imagine bună face cât un milion de vorbe.
Când epoca filmului mut e demult apusă, The Artist este o capodoperă.
Pe scurt, am rămas… mută!
„Mi-am amintit astă seară că o
imagine bună face cât un milion de
vorbe”.
Chestia asta n-o pricep mulţi critici şi bloggeri americani… sau nu vor s-o priceapă.
CTP a zis că e slab, previzibil şi că nu surprinde cu nimic nou. La ce oră îl dă pe youtube?
Si eu spun ca-i previzibil si ca nu surprinde cu nimic nou. Dar mi-a placut! Chestie de gust… 🙂