La Cină, cu vicepremierul Tánczos Barna — omul, nu politicianul.
Un dialog pe care n-ai cum să-l uiți.
În această ediție intrăm în culisele unei vieți trăite intens: familia, soția, cei doi băieți deja mari, studentia, munca, momentele grele și cele care te țin în picioare.
Barna vorbește pentru prima dată, atât de deschis, despre clipa care i-a schimbat viața:
„Era să mor. Am supraviețuit, Dumnezeu m-a ajutat, cred că m-a trimis înapoi.”
Un atac chiar în biroul lui. Un moment de cumpănă, fără sechele, dar cu o perspectivă nouă despre tot.
Și apoi vine omul: cel care mulge vaci, dansează csárdás fără nicio rușine – „dansez, îmi place!” – care recunoaște că nu poate să se abțină când vine vorba de mâncare – „mi-ar plăcea să mănânc mai puțin, dar nu mă pot abține” – și cel căruia i-a fost, culmea, greu când cineva i-a spus prima dată „ești politician”.
Vorbim despre lumea satului, despre bătrânii care au cosit toată viața și care nu înțelegeau de ce ar primi bani „fără să facă nimic”; despre ferme, lapte, schițe pentru 20 de vaci și privirile sceptice ale celor care îl credeau nebun.
Despre succes, dar nu cel pe care îl măsori în zero-uri:
„Nu cred că e sănătos să măsori succesul prin bani.”
Și, deloc în ultimul rând, despre umorul lui inconfundabil:
„De la Palatul Victoria nu se iese la pensie niciodată.”
E un Tánczos Barna pe care nu îl vedeți în conferințe, ci doar la noi, La Cină, într-o conversație caldă, vulnerabilă și directă.
