Tac. Deci stau acasa!

N-am stat niciodata acasa cand am fost racita. M-am dus la munca avand dureri ingrozitoare de cap, am mers la lucru cu nasul infundat sau cu secretiile siroaie, n-am lipsit cand am avut vocea ragusita.

De asta data, raceala m-a lasat fara glas. Si, dupa cum unii dintre voi poate stiti, am nevoie de voce ca sa lucrez. Asa ca… iata-ma acasa, luni dimineata, cu ceaiuri, siropuri si buline de multe feluri prin preajma.

Scot deja vreo trei sunete, deci sunt mai bine decat ieri si (sper) mai rau decat maine!

 

6 comentarii

  1. Stai acasa cand era atata loc de discutat despre Dosarul Transferurilor 🙂

  2. Sper sa-ti treaca cat mai repede. Insanatosire grabnica.

  3. Am trecut la faza aerosoli. Multumesc!:)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.