Struguri de Ostrov, vanzatoare de Romania

Doua femei stau pe niste taburete in spatele unor lazi cu struguri asteptand ca trecatorii sa opreasca masinile si sa bage in portbagaj parte din marfa lor. Le vad de la distanta, trag pe stanga si cobor la cumparaturi in Ostrov, o comuna renumita pentru podgoriile ei, dar mai ales pentru strugurii de masa.

– Ziua buna. Struguri aveti?, incerc o gluma cu doamna trecuta de 50 de ani.

Imi da “cadou” un DA sec si un raspuns la salut. Ok, imi zic! Nu-i musai sa ma imprietenesc cu toata lumea. Poate are necazuri femeia…

– Vreau si eu vreo 4 – 5 kilograme de struguri…

Femeia mai in varsta se intoarce catre cea mai tanara si o intreaba cu tonul coborat:

– In ce ii punem? Avem o punga?

Pareau luate prin surprindere.

Tinerica gaseste o punga din care scoate cantarul, ceva impachetat (parea ceva de mancare) si o sticla cu apa, o scurtura zdravan si i-o intinde celei care-i este mama, probabil.

Aleg strugurii din lada si-i pun, pe rand, in punga salivand abundent. Femeile se fastacesc incercand sa cantareasca. Nu le merge dispozitivul.

– Si cum facem?, intreb eu inca zambitoare.

– Pai… nu stiu!

Schimbam ceva priviri si-mi vine sa las totul balta, dar strugurii gustosi (am bagat cateva bobite-n gura si acum le stiu gustul) ma indeamna sa stau. Si stau. Si astept.Femeii mai in varsta ii vine o idee (ce inseamna sa fii mai trecut prin viata…) si striga la vecina aflata la vreo 500 de metri, vanzatoare de struguri si ea, sa-i imprumute cantarul.

– 4 kilograme aveti. Mai pun?

– Lasati asa, zic…

– 12 lei. E 3 lei kilu’.

Ii intind femeii 15 lei si astept. O striga pe tinerica sa vada daca n-are ea ceva maruntis ca sa primesc restul.

Eu pot pleca, dar astept sa vad cum rezolva ele situatia asta. N-o rezolva, se uita una la alta in cautarea unei solutii care sa-l multumeasca pe deplin pe clientul nemultumit deja.

– Sa mai punem cativa struguri, vine varianta salvatoare.

Se intristeaza subit cand isi da seama ca mai incape nimic in punga…

Alt necaz – nu mai au alta traista si cea in care-si tineau pachetelul pentru azi este deja in mana mea.

Dupa 5 minute, cu ochii la stapanul inimii care a ramas in masina si care da semne de nerabdare, plec.

Strugurii au fost foarte gustosi, dar mirarea ca vanzatorii pot sta la marginea drumului fara pungi, cantar si bani marunti a ramas.

 

 

4 comentarii

  1. Data viitoare sa-ti iei punga si marunt la tine:))

  2. asta sa fie invatatura de minte sa tii tot timpul o plasa dupa tine (in masina, in poseta) ca nu se stie cand ai nevoie de ea 🙂

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.