Şofez cu Titi Aur

– Tu ai carnet?, mă-ntreba deunăzi Anca.

– De partid?! Poate am, da’ nu ştiu eu, îi răspund amuzată. Da, am permis de conducere!

Aşa a început povestea şofatului responsabil. Am aflat că sunt fericita invitată la un curs de conducere defensivă cu Titi Aur. (sigur ne vom inţelege bine, ne-am născut în acelaşi judeţ). Oare s-au prins toţi că eu sunt aia care încurc mereu maşina cu tramvaiul?  Sau poate a aranjat stăpânul inimii s-o las mai uşor cu acceleraţia ca să rămân întreagă pe vecie?!

Lăsând gluma mai sus…

N-am să uit niciodată acel Tico sau ce a mai rămas din el pe şoseaua ce duce la Galaţi. Prin 2005, mergeam către Moldova pentru… nu-mi amintesc acu’ ce reportaj. Urma să fac o transmisiune la Observator. Subiectul s-a schimbat subit din pricina celor trei morţi întâlniţi, la propriu, în cale.  Am coborât şi m-am dus lângă ei. Un copil de vreo cinci anişori zăcea pe asfaltul înroşit cu pantalonii sfâşiaţi şi cu mânuţele întinse către locul unde erau o femeie şi un bărbat deja fără suflare. Trupurile lor nu mai erau întregi. În maşină rămăsese o bătrână pe care cei de la descarcerare se chinuiau s-o scoată. Bătrâna a încetat să geamă la câteva minute după ce am ajuns acolo. A supravieţuit doar copilul care a rămas orfan.

Cauza accidentului? Viteza excesivă şi neadaptarea la condiţiile meteo deosebite, cum s-ar exprima orice poliţist la televizor.

Sunt şofer de vreo 15 ani şi am avut doar trei incidente, nu le pot numi accidente. Dar cu toate astea, recunosc – uneori sunt cam agresivă-n trafic.

(foto: stapânul inimii)

Dar… citeşte, draga Petrom, tu care m-ai trimis la curs ca să învăţ să previn accidentele şi să conduc eficient şi economic, ce promisiune fac eu aici: de duminică voi fi mai responsabilă-n trafic! Şi promit să-mi repar şi stergătorul ăla care nu funcţionează de trei luni!