Şinşi

Pe la 8 ani, viaţa m-a luat din oraşul natal aflat în Estul ţării şi m-a dus în Sud, la Călăraşi. Am lăsat în urmă prima parte a copilăriei: scrânciobul care mi-a spart capul, Vasluieţul în care mă scăldam cu fratele meu, primii mici prieteni şi două coroniţe la Şcoala 7 şi am intrat într-o lume nouă. O lume ciudată unde, atunci când vorbeam, copiii râdeau. Fetiţele erau cele care se îşi schimonoseau faţa de râs când mă auzeau. M-am jucat multă vreme doar cu băeiţii de la bloc, prietenii fratelui, care nu făceau atâta gălăgie când eu spuneam că am mâncat nişte perje sau un păpuşoi fiert. În toamna acelui an, m-am dus la şcoală. Eram deja clasa a treia. Am păţit-o şi acolo. Hohotele de râs au venit când am pronunţat pentru prima dată şinşi (NR: un fel de cinci, dar moldovenesc!). Târziu am înţeles ce era alandala – vorbeam altfel decât ei şi ei nu se puteau abţine. Azi, după mulţi ani, spun un cinci apăsat şi al naibii de corect (dacă ar fi să ma iau după spusele profei de dicţie), dar ma topesc când aud şinşi. Pârjoale mănânc în continuare, iar în casa mea de la Călăraşi tot moldoveneşte se vorbeşte.

11 comentarii

  1. De scaldat, nu se pune problema, dar eu sper sa mai ajungi macar sa vezi Vasluietul. 🙂 La noi tot orasul e in constructii. O sa merg sa fac niste poze comparative (acum si cand o fi gata), sa vezi cum mai arata. 🙂

  2. astept pozele. acu’ că ai zis-o… 🙂

  3. Hai ca mi-ai facut ziua frumoasa! Basca, mi-am adus aminte ca prin clasa I am paralizat si eu in fata colegilor din cauza hohotelor… I-am raspuns invatatoarei care m-a intrebat in ce zi m-am nascut: “cred ca era marti”! :)))

  4. si eu is moldovean, mai exact bucovinena, da n-am avut niciodata problema asta, am vorbit literar, in schimb colegii din bucovina ma considerau increzut

  5. daca tii tu neaparat, putem zice N-E…:)

    • cand ai scris cum vorbeste tatal tau, mi s-a inmuiat inima, bunicii mei vorbeau la fel, desi venisera de o multime de vreme in Bucuresti. si stiu exact ce simti cand auzi vorbindu-se moldoveneste, desi eu n-am locuit nici macar o zi in aceasta zona: nici un grai nu mi se pare mai duios decat asta si mai aproape de sufletul meu.

    • Vorbe frumoase, Severina! Te mai astept pe aici! 🙂

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.