“Mi-a lipsit tata și îmi lipsește și acum. (…) Cred că acolo, în cântec, l-am pus pe tata de foarte multe ori și lipsa lui m-a făcut să mă apropii mai mult de el”.
Jurnalist și specialist în comunicare, Mona Nicolici ne arată “La cină” o parte aproape necunoscută a vieții ei. Mona vorbește despre copilărie și despre ce i-a lipsit enorm în primii ani de viață, despre venirea pe lume “în ilegalitate” așa cum spune chiar ea, despre adolescenta cu porecla “Pisica” și despre muzica rock pe care o asculta, dar vorbește și despre ce-ți oferă știrile atunci când tu ești cea care le aduci în casele oamenilor.
“Notorietatea nu e întotdeauna un lucru ușor de dus și dacă nu ești pregătit pentru asta, și dacă nu știi că este doar un rol pe care la un moment dat nu-l mai joci, te dezechilibrezi cumva emoțional. (…) Înainte să intru în emisie, mă întrebam – ce le dau eu bun oamenilor, de ce sunt eu acolo, ce sunt eu, de fapt?! Doar un chip frumos cu ochi albaștri?”
În ce s-a transformat azi dragostea de a căuta informația, dacă celebritatea a ajutat-o, dar și dacă a existat acel efect anti-vedetă, cum au dus copiii ei notorietatea mamei și ce meserii au ales ei, dacă poți avea și familie și carieră, de ce i se spunea Hagi și cu ce a rămas Mona Nicolici după ce a făcut politică, aflăm “La cină”.
“Oamenii politici nu au nicio legătură cu realitatea. (…) Aș fi vrut să pot să schimb ceva, dar mi-am dat seama că nu am cum. Te mănâncă, te înghit. Dacă nu ești ca ei, te scuipă, dar ai noroc dacă te scuipă fără să-ți atârne și ceva de coadă”.
