Săracă şi cinstită

Întotdeauna când merg la piaţă ma uit la produse, dar şi la vânzător. Ieri mi-a atras atenţia o bătrână care tremura lângă roşiile pe care le mai avea la tarabă pe înserat. Se răcise vremea, da’ nu se îndura să plece atât timp cât mai avea marfă de vânzare.

– Cu cât dai roşiile, mamaie?

– 2 lei cincizeci.

Mi-a dat o pungă, mi-am ales pătlăgelele şi le-am pus pe cântar.

– 6 lei şi 40 de bănuţi.

I-am dat femeii banii, o hârtie de zece lei, şi s-a scuzat că mi-a dat rest mărunţiş, adică 6 monede de 10 bani. Dar mi-a dat până la ultimul leuţ. Am luat de pe tarabă doar cei trei lei, iar bătrâna a venit după mine şi mi-a mai pus în traistă o roşie.

5 comentarii

  1. Da,draga Ionela,se mai intampla minuni!
    Dar la oamenii in varsta cu frica de Dumnezeu!
    Cat despre cei ce-si vand marfa in pietele calarasene…

  2. pai de aia e saraca… :p

    • Plecăciune fetiţo, eşti minunată. Cam aşa facem şi noi, Nichi cumpără legumele la piaţa din cartier DOAR de la 2-3 oameni care vin cu bocceluţa la piaţă şi de la aceeaşi eternă bătrânică florile pentru mine. La es găseşti florile acelea care nu sunt spectaculoase, dar care ţin zile bune în glastră şi miros a grădină.

    • salutari domnului care cumpara flori de la babute! 🙂

  3. la fel procedez si eu: ma uit la miinile celor care vind legume in piata: speculantii au mainile curate, taranii autentici au degetele si palmele batatorite si pline de pamint. si flori cumpar de la eternele batrinici care isi jumulesc in fiecare anotimp ghioceii, lalelele, narcisele, crizantemele sau ochiul boului de prin curti si le aduna in buchete inestetice legate cu rafie…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.