Ce ursitoare nenorocită…

Ieri, o fetiţă a murit din vina oamenilor mari. Copila, elevă la o şcoală din mediul rural, se juca în recreaţie cu alte două colege. A sărit pe o placă de beton care s-a balansat chiar sub mica greutate a unui trup de copil de 8 ani, o placă ce acoperea o groapă plină cu dejecţii, şi a cazut în haznaua şcolii. Acolo şi-a găsit sfârşitul.

Acum câteva clipe am văzut-o pe mama fetiţei la televizor. “Nu mai pot să trăiesc fără ea” – jelea adânc femeia căreia nimeni nu i-a explicat nimic în cele 33 de ore care s-au scurs de la moartea copilei ei dragi.

Stă în firea lucrurilor ca, pe Pământ, copiii să-şi îngroape părinţii. Când se întâmplă invers, durerea nu cred că poate fi descrisă în cuvinte. Tot la televizor, am văzut-o şi pe bunica fetiţei care tângâindu-se îşi amintea că nepoata i-a zis: “bunicuto, să mai trăieşti ca să mă creşti!” Vorbele acestor femei m-au înfiorat la fel de tare ca vestea şocantă venită într-un breaking news pe tura mea.

Azi am aflat că directoarea şcolii, de altfel învăţătoarea copilei decedate, şi-a dat demisia. Cred că trebuia să-şi ia poşeta şi să plece de ieri acasă doar pentru faptul că nu a cerut securizarea zonei unde era fosa septică. Un simplu gard din plasă ar fi fost de-ajuns ca nenorocirea să nu se fi petrecut. În faţa camerelor de filmat, bâjbâia după un răspuns salvator.

Tot azi am aflat că şcoala cu pricina a fost reabilitată acum 13 ani, cu bani de la Banca Mondială. De atunci, nimeni n-a mai verificat nimic şi ani la rând s-a dat aviz de funcţionare unei şcoli subrede de-a dreptul! Nici până la această oră nu a fost identificat constructorul.

Reporterii l-au filmat pe viceprimarul localităţii care mesteca gumă şi vorbea cu “este multe” şi care a dat răspunsuri aberante ca să arunce pisica într-o altă ogradă în încercarea de a scăpa basma curată.

Cu minţile rătăcite de durere, tatăl copilei decedate a anunţat că va da în judecată pe cineva ca să se facă dreptate. Nu ştia pe cine. Singura ce-i rămâne la îndemână ca să-şi verse năduful, în lipsa unei certitudini a vinovăţiei, e ursitoarea copilei care n-a găsit un destin mai bun.

În timp ce familia se pregăteşte de înmărmântare, anchetatorii caută un vinovat pentru ucidere din culpă.

2 comentarii

  1. S-ar putea sa nu te uimeasca parerea mea. Am vazut multeeee scoli in RO in calitate de expert evaluator extern. Este o jale cumplita. Decapitalizarea constanta si, mai ales, jaful a adus scoala intr-o situatie deplorabila. Acolo trebuie trasi la raspundere absolut toti care au facut posibila aceasta tragedie, administratia publica locala, semnatarii receptiei lucrarilor, proiectantul ,ISJ cu o conducere numita politic pentru a jefui din plin banii din investitii…

    • sper doar sa fie pedepsit cineva. oricare dintre vinovati. sa nu ramana… mortul e de vina.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.