Foto: Dragos Savu pentru revista LADIES IN MOTION
Am luat, săptămâna trecută, o mașină, într-un drive test. Frumoasă ca Antonia, puternică fix ca Hercule, cai mulți, mulți, cât o herghelie, sportivă ca Szabo în vremurile ei bune… O minunăție, ce să mai discutăm!
Cine iubește Mini Cooper știe despre ce vorbesc. Te urci în mașină și-ți intră pe sub piele. Mai greu e până o ai, pentru că prețul nu-i deloc prietenos, dar ăsta-i un lucru arhicunoscut.
Femeile se uită la tine cu invidie și-ți trimit valuri de ură, bărbații se minunează că o duduie are un super avion sub fund și se gândesc că nu poate să calce pedala accelerației la maximum și e păcat… Ei, misoginii, ar fi condus-o altfel, nu-i așa?! Mama voastră de șoferi pricepuți!
Închei capitolul cu invidia și trec la bani! Păi, când conduci o mașină ca asta, se consideră (uneori justificat, alteori nu!) că esti full de bani, că-ți e portofelul doldora, că ești amanta cuiva, că ești fiica unui baștan sau că ai câștigat la loto! Mai e varianta în care ai muncit cinstit și ți-ai cumpărat un Mini Cooper, dar p’asta n-o prea ia lumea în seama, știți bine!
Cu o mașină șmecheră, ai tot felul de surprize! La semafor, cerșetorii insistă la geamul tău cu mâna întinsă. Parcagiul se uită la tine cu alți ochi, de parcă rația lui din salariul tău ar trebui să fie dublă odată ce te-a prins la volanul unui MINI…
Am parcat, într-o zi, la un spital. Am zăbovit pe acolo vreme de câteva ore, iar la plecare am văzut pe cineva în fața mea care-i dădea parcagiului câțiva lei, n-am văzut bine câți. Pfiu!, grea problemă. V-am mai spus, cred, că nu știu cum să dau șpagă. Hai, las-o naibii, asta nu era chiar o șpagă. Un mic ciubuc merită omu’! Mai ales că nu erau locuri de parcare când am venit. M-a ajutat, clar!
Am 5 lei în mână și mă gândesc la ce va zice omul după ce plec.
(A naibii zgârcită… ce mașină are… Să intri în pom, fă!)
Dacă îi dau 10 lei, oare nu stric piața? Oamenii ăștia vor avea așteptări tot mai mari de acum încolo și nu e ok…
(Sper să nu-mi dea doar un leu. Pare drăguță domnișoara!)
Ce-ar fi să nu-i dau deloc? În definitiv, ăsta e jobul lui acolo: preia cheile și parchează mașinile celor care vin la spital.
(Oare e genul care nu lasă bacșiș?)
Scot 10 lei din portofel și îi dau omului. Pare mulțumit!
Hai, că n-am făcut BWWu’ de râs. Sper! Ce, se dădea mai mult?!
