Jurnalist, blogger, activist pe zona de sănătate, trainer de comunicare. Paula Rusu detaliază “La cină” fiecare dintre toate aceste preocupări pe care le are în prezent.
Boroboațele din copilărie, chiulul din liceu, ajutorul dat mamei în bucătărie, când erau 3 fete acasă, mâncarea ce îi aduce aminte de locul natal și motivul pentru care a ales să devină jurnalist, sunt, și ele, descrise, pe larg, “La cină”.
“La noi în curte erau copiii din vecini, care erau maghiari, evrei, români și țigani, că așa era la noi pe stradă”.
Paula vorbește și despre cea mai importantă întâlnire din viața ei, momentul când a fost față în față cu Papa Ioan Paul al II lea.
“Eram, literalmente, față în față cu Papa Ioan Paul al II lea. (…) A venit, eu am lăsat capul în jos, și-a asezat mâna și mi-a pus-o pe creștet.”
Cum arată cinele într-o familie de jurnaliști, cu cine schimbă des mesaje despre situația politică din România, dar și care sunt sursele ei corecte de informare în era fake news, aflăm “La cină”.
“Suntem la 5 oameni distanță de cei mai importanți oameni din lume. Eu cunosc pe cineva, care cunoaște pe cineva, care cunoaște pe cineva care mă poate duce să vorbesc cu Trump. (…) Atunci cand privești în jur dintr-un tur de fildeș, în cele din urmă, scapi esențialul.”
Cel mai delicat subiect din viața ei este, de asemenea, detaliat.
“Am avut un diagnostic de tuberculoză pus foarte târziu. (…) Doare mai tare stigmatul decât boala în sine. (…) Nimic în lumea asta nu intră în competiție cu a fi sănătoși.
