“Încă îmi place să mă uit seara la Seinfeld și la SF. Sunt momente în care mă rup puțin de poziția de rector sau de ministru.”
Invitatul din această săptămână este Daniel David, ministrul Educației și Cercetării, dar și tată, soț, psiholog, profesor universitar, om de știință, pasionat de filme SF, fotbal și sporturi de contact.
„Am început să fac arte marțiale, iar după primele antrenamente am venit de vreo două ori cu semne și cu lovituri și atunci mama a fost mai speriată”.
Dacă a copiat vreodată la vreun test cât a fost elev, cum ar arăta o școală ideală pentru fiica lui, dacă a simțit nevoia să meargă la psiholog, de ce crede că nu avem voie să acceptăm pseudoștiințe care ne fac rău, ne consumă timpul și banii, de ce a rămas mereu cu un picior în America și care mai este astăzi legătura cu Manhattan, dar și ce gânduri mai are un ministru într-o zi obișnuită la birou, când „nu ai nicio speranță că poți să ai o zi linștită“, aflăm „La cină”.
„Nu vreau să mă plâng, că nu m-a forțat nimeni, doar că… dacă tot m-ați întrebat… (…) Sunt elemente de vinovăție, n-am fost cât ar fi trebuit să fiu acasă. (…) Încercăm să creăm și o doză de romantism, dar lucrurile se mai schimbă când ai copii.”
Un dialog sincer despre vocație, vulnerabilitate, presiune și performanță, despre ce înseamnă educația, acasă și la școală, dar și despre ce ne face oameni — dincolo de funcții, diplome sau teorii.
