Modest, sensibil, vulnerabil, nostalgic, profesionist. Așa s-a arătat Cornel Ilie “LA CINĂ”.
Artistul a depănat amintiri din copilărie, din vremea când era considerat mut, pentru că nu-și găsise, încă, o voce, a vorbit despre perioada liceului, când și-a format trupa, cu vecinii și prietenii din cartierul Dorobanți, cel în care a copilărit și s-a format, a vorbit despre mâncărurile preferate din primii ani de viață și despre părinții lui, cei care i-au deschis calea către muzică.
“Părinții ascultau foarte mult muzică. Mama, multă muzică românească, tata, mult jazz, country, clasică”.
Cornel povestește și despre dor și despre Ziua Dorului, un proiect pe care și-l dorește, într-o zi, internațional.
“Dacă era într-o bulă, nu postau pe 13 Mai, în fiecare an, Nadia Comăneci, Biserica Ortodoxă Română, Ministerul Afacerilor Interne și Externe, unele restaurante să-și facă meniu special de Ziua Dorului, radiourile să-și facă play-list-uri speciale pentru așa ceva, cafenelele să dea două cafele, dacă vin cupluri, pentru Ziua Dorului; nu posta Fuego, nu posta Godina… “
Artistul vorbește despre implicarea artiștilor în viața publică, despre activism, despre schimbările pe care și le-ar dori pentru România, dar și despre “cum e o țară ca afară” și despre calitatea oamenilor politici de la noi.
“Nu pot să înțeleg ce stă în spatele mecanismului de gândire, de acțiune, de orice, din spatele politicii românesti, de la an la an”.
De ce consideră că ar putea fi spion, cine îl așteaptă acasă, care este relația cu cei doi copii, de ce nu i-a plăcut să fie jurnalist, deși a scris o vreme într-un ziar, dar și ce înseamnă să fii bărbat, în opinia lui Cornel Ilie, aflăm, pe larg, “La cină”.
“Cel mai masculin lucru pe care poți să-l faci este să te pui pe locul doi, să-ți accepti slăbiciunile. E o formă de putere să accepți că-ți vine să plângi și să plângi. Foarte mulți bărbați se abțin să plângă sau să-și arate sentimentele crezând că-s mai puțin bărbați“.
