Pe la trei ani isi dorea foarte multe, dar viata i-a luat tot ce avea – mama, fratii si caminul. A crescut la orfelinat mancind repede si fara o hainuta doar a lui, iar azi are vile si masini decapotabile. O lectie de viata mai importanta decat zeci de ore de dirigentie. „Mi-aduc aminte de […]
SLAB. asta-i parerea mea despre acest film. si n-am pretentia de critic de film cu patalama. sunt un om normal care a petrecut 133 de minute, sambata seara, intr-o sala de cinema alaturi de 3 doamne respectabile. toate 4 ne-am plictisit ingrozitor. prea luuuuuuuung. nu zic nimic despre subiect – poate vreti sa-l vedeti. in […]
as vrea sa le propun sefilor mei sa-mi dea voie sa lucrez doua luni fara incetare. seara de seara, de luni pana luni! da!, ma simt in stare sa fac asta. de ce n-as putea?! ce inseamna 60 de zile?! o nimica toata in comparatie cu alea 10 luni de vacanta care vor veni! de […]
azi mi-a scris o femeie si asa am am aflat povestea trista a unei fetite. (o gasiti aici) m-am intrebat la final: cat ghinion poate sa aiba un copil?! 🙁
– codiţă, am cancer! – … – mai eşti acolo? (ma intreba, printre suspine) – … – ionela? ce poţi spune la o asemenea veste?! eram socata. – lasa, iesim noi si din asta. trebuie sa existe o cale sa scapi. nu mă sunase ca să ceară ajutor, dar i-am vorbit apasat, ca la televizor, […]
– daca nu-i semnal, facem directu’ de la sosea, nu din casa fetitei! – mi-a spus, imperativ, alin, producatorul general de atunci. (azi- director cu acte-n regula:)) cand e pe teren, echipa are fraiele-n maini. ce conteaza ce zic cei de la bucuresti?! trebuia sa gasim o solutie. transmisiunea trebuia facuta cu mariana, ea era […]
Zile trecute, am văzut o doamnă (a se citi femeie politcian care face turul televiziunilor) aşezată pe un scaun în cabina de machiaj de la Antene. Vreo două colege îi dădeau cu pudră pe nas şi-i aranjau părul prea puţin disciplinat. 20 de minute la înfrumuseţare, alte 45 pe un alt scaun într-un studio unde un […]
alaltaieri, pe la pranz, ma duceam la munca. la volanul bolidului meu rosu de 80 de cai putere, goneam ca vantu (vreo 60 de km/h) pe bulevardul aerogarii. mai exact pe linia de tramvai de pe acest bulevard. si nu eram singura, asta a fost ghinionul. nu vorbeam la telefon. nu ma dadeam cu ruj. nu-mi verificam […]
cei 15 cititori ai mei ma tot intreaba de ce nu mai scriu. raspunsul e simplu – lenea a pus stapanire pe mine si nu ma mai lasa-n pace nici cu ordinul procuraturii. eu ii zic – du-te de aici la altu’-n ograda, fa-o pe alta sa sufere de lenevita cronica, stai in casa la […]
