Scriitoarea Chris Simion-Mercurian este una din aparițiile-spectacol “LA CINĂ”, un om frumos care a descoperit că 1+1=1. Chris vorbește cu încântare despre copilărie și enumeră câteva boacăne de pomină!
“Am fost extrem de rebelă, dar extrem de rebelă!”
A trăit în casă, în primii ani de viață, cu tatăl bolnav, mereu la limita dintre viață și moarte și asta i-a marcat, inconștient, existența.
“După ce ii spuneam <noapte bună>, îl rugam, în cazul în care i se face rău sau se simte rău peste noapte, să vină să mă trezească; eu dormeam cu mama în alta camera. (…) Ascultam să văd dacă mai respiră, daca e ok”.
Ani mai târziu, ea a fost diagnosticată cu cancer.
“Pe mine, în 2017, o persoană m-a întrebat dacă se ia cancerul. (…) Nu am avut conștiința morții în timpul tratamentului. (…) Ți se dă real a doua șansă la viață și esti prost dacă n-o folosești”.
Chris a vorbit despre cărțile ei, 11 la număr, despre film și piese de teatru, dar și despre refuzul de a face compromisuri, compromisuri, spunea ea, întâlnite des în meseria de regizor.
“În ceea ce mă privește, ca regizor, să montez într-un teatru de stat însemna fie să accept o invitație a unui director de teatru de a avea o relație personală cu acesta, fie să semnez un contract care nu avea, în realitate, suma pentru care semnam”.
De ce a ales teatrul, cine i-a îndrumat pașii, dacă s-ar fi îmbogățit în altă țară, care este motivul pentru care s-a ambiționat să construiască, de la zero, un teatru privat, după ce a vândut casa bunicii pentru a cumpăra terenul, unde și cum l-a cunoscut pe Pascal Bruckner și cât de mult a contat prietenia cu celebrul scriitor în cariera ei, aflați “La cină”.
“În 1999, să-l inviți pe Pascal Bruckner la premiera unui spectacol în România, în Europa de Est, părea mai degrabă o utopie”.
Un dialog despre regie, teatru, cancer, hărțuire și iubire.
