“Atunci s-a întâmplat un accident de avion în care au murit părinții mei și bunicii mei din partea mamei. (…) Era plin de portocale pe zăpadă, așa… ca o imagine de film. Film trist. (…) Eu și cu sora mea mijlocie, Cristina, am fost înfiate de familia Ecobescu; o altă familie de diplomați a înfiat-o pe sora cea mai mare, pe Irina. (…) Uneori, mă gândesc că părinții mei biologici au rămas tineri pentru totdeauna. (…) Povestea este ca de roman, poate că odată o să scriu”.
Sunt frânturi din emisiunea “La cină”, a cărei invitată este Sandra Ecobescu, președinte Fundația Clea Victoriei.
O poveste care începe cu un accident aviatic, într-o iarnă cumplită, când trei surori au fost despărțite de destin.
Cum construiești sensul vieții dintr-o tăcere dureroasă, ce înseamnă familia, rădăcinile și vocația, cum a trecut de de la diplomație la cultură și de la un job într-o corporație… la un vis numit Fundația Calea Victoriei, o organizație născută (și) după o călătorie în Nepal și crescută cu dragoste pentru artă, educație și oameni.
“Am zis – haideți să creăm un spațiu unde oameni ca Neagu Djuvara, ca Alexandru Paleologu, ca Octavian Paler și alții pe care îi aveam atunci în cap să poată să vină să predea tinerilor. (…) Primul meu salariu de la fundație a fost 200 de lei; am fost foarte mândră, mi-am luat merdenele. “
Sandra Ecobescu vorbește despre Dumnezeu, liniște și curajul de a pune întrebările grele, dar și despre identitate, pierdere, frumusețe, feminitate, rolul femeii în artă și… TikTok.
“Se spune că atunci când ne rugăm, vorbim noi cu Dumnezeu, atunci când meditam, vorbește Dumnezeu cu noi.”
