Nu știu să dau șpagă

N-am stiut niciodata cum sa bag “cascavalul” in buzunarul medicului, asistentelor, tamplarului, frizerului… Intreb cat costa si ma conformez sumei cerute. Chiar si daca e mult, strang din dinti si scot banul. Daca atat considera omul ca face… atat dau!
image
Rau e atunci cand omul din fata mea spune: “nu va costa nimic!” Sau “cat apreciati…!” Sau “cat va lasa inima, doamna!” Atunci e deranj mare pentru ca nu stiu sa dau spaga!

Nu stiu, de pilda, daca in timp ce inmanez plicul trebuie sa vorbesc sau doar sa aplec capul in semn de multumire si cu privirea jucausa: “sper ca va multumeste ce e acolo!” Sau trebuie sa fiu serioasa ca sa nu dau de banuit unor persoane aflate in jur?!

Nu stiu daca spaga se da inainte de evenimentul (medical sau casnic) sau dupa. Inainte – ca respectivul sa aiba grija sa fie totul in regula sau dupa, atunci cand treaba e gata. Pai…daca nu dai spaga inainte, ma gandesc că dupa nu mai are niciun rost – treaba e facuta oricum. Sau se merge pe ideea ca te mai vezi cu omul si n-o sa te mai “serveasca”?!

Nu stiu care poate fi suma corecta. Nu stiu! Cum sa apreciez?! Daca e vorba despre doctori, intrebi in salon – mah, tu cat ai dat?! Daca e vorba despre frizer, lasi ca la ospatar 10%?! Ah, uite, la carciuma stiu ca e o treaba aproape generalizata – 10% din suma! Aici e rezolvata!

Nu stiu daca oamenii se tem de mine pentru ca sunt jurnalist. (Cei care ma cunosc) Uneori, simt ca omul din fata mea merita ceva in plus fata de salariul de mizerie, dar… daca zice ca am o camera ascunsa la mine si se naste un moment de toata jena?!

Mai e ceva: conform legii, se pedepseste si darea si luarea de mita! Deci si darea, da?!

Voi, cei care dati spaga, cum o dati?!

Foto: b365

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.