Nu m-am gandit niciodata ca pot urca in varful catargului ca sa privesc marea de acolo, de la inaltimea unui bloc cu 10 etaje. Am facut-o in weekend, cand am acceptat provocarea lansata de un membru al echipajului de pe nava Adornate de a ma cocota pe cel mai inalt catarg al velierului. De ce nu?!
Am fost bagata intr-un ham pe care echipajul il foloseste pentru reparatii, prins bine in chingi si, cu ajutorul unui scripete, am inceput sa urc. E foarte important sa te ajuti cu bratele si sa tii bine incordate picioarele pentru ca nu cumva vantul sa te izbeasca de celelalte funii, numite marinareste sarturi, școte, fungi si altele.
M-am panicat la un moment dat cand imi imaginam cum ar fi sa se desprinda hamul si eu sa ma pravalesc gramada pe puntea vasului de la peste 30 de metri inaltime, dar mi-am revenit rapid si mi-am amintit lectia primita jos: mana peste mana pe funie si urcarea poate parea o joaca la ora de sport.
Sfat prietenesc: daca suferiti de vertij, nu incercati asta niciodata! Desi… sa privesti marea de sus e ceva unic. Intinderea de apa cu luciul ei dat de soarele puternic este o priveliste paradisiaca. Nu am grad de comparatie pentru asta.
Sunt julita in coate ca atunci cand ma urcam in copac ca sa culeg cirese in copilarie, mi-am pierdut o bratara in timpul catararii (TC: 01.34), mi-am murdarit hainele, am ceva febra musculara, sunt un pic invinetita la un picior, dar a meritat. Sunt fericita ca am facut-o!
De acolo, de sus, am vazut si delfini in Marea Neagra pentru prima data. N-aveti decat sa ma credeti pe cuvant, n-am avut telefonul la mine ca sa fac poze!
1 comentariu