Nu e doar fotograf, e îndăgostit de fotografie, așa cum chiar el afirmă.
Alex Gâlmeanu vorbește “La cină” despre pasiunea pentru imagine, despre primele cadre și despre aparatul de fotografiat care i-a deschis multe uși în viață.
“Aparatul de fotografiat, pentru mine, a fost o cheie universală pentru foarte multe uși pe care am reușit să le deschid. Aveam o greutate foarte mare să vorbesc cu oameni necunoscuți. Aveam tot felul de piedici pe care mi le puneam în calea oricărei forme de comunicare cu oamenii”
Cu 30 de ani de carieră, Alex este considerat unul dintre cei mai buni fotografi de portrete de la noi, dar nu și-a dorit chiar din fragedă copilărie să facă poze.
“Când vecinii sau prietenii mamei mă întrebau, nu-i așa, celebra întrebare – ce vrei să te faci când vei fi mare, eu spuneam polițist gunoier.”
I-a avut în studio, în fața aparatului foto, pe toți președinții României și nu există vedetă care să nu-i fi trecut pragul, dar a realizat fotografii fabuloase și cu oameni ai străzii. Pasiunea vine din familie, pentru că bunicul a fost fotograf, iar tatăl, regizor de film.
“Eu nu rezolvasem încă tehnica fotografică și primeam de la tata niște critici extrem de avansate pentru fotografiile pe care le făceam. (…) Tata nu mai trăiește, nu pot să-l întreb, dar îmi imaginez că ar fi mândru de o parte din lucrurile pe care le-am realizat”
Alex vorbește și despre concurența pe care telefoanele inteligente o fac aparatelor de fotografiat, despre pozele de nuntă și botez, despre imaginile care devin de importanță planetară, dar și despre pudoarea românilor în fața fotografiilor nud.
“Nu există vreo bucată a corpului uman care nu ar putea fi arătată, din punctul meu de vedere, într-o fotografie”
Când lasă aparatul de fotografiat acasă, care este cadrul perfect pentru o cină romantică, ce țări sunt fotogenice și cine îl așteaptă acasă, aflăm “La cină”.
“Încă n-am realizat cea mai bună fotografie a mea. Există o vorbă, deja celebră, că munca bate talentul”
1 comentariu