De m-as putea scutura zdravăn de problemele de la lucru, aş fi un om mult mai liniştit…
Nu de puţine ori, însă, am ajuns acasă cu creierul făcut varză după o zi drăcească la muncă. Mă consum pentru fiecare eroare în parte şi mă întreb dacă nu era mai bine să mă fi făcut mama oleacă mai ne…păsătoare!
Mă calmez în cele din urmă şi-mi zic: noroc că-i doar televiziune. Că dacă ar fi fost chirurgie pe creier…
Cred ca la fel se intampla ! Cei ce lucreaza cu constinta patesc astfel de traume
)
nu le-as numi chiar traume… bine ai (re)venit pe aici!
ORICE PROFESIE AI FI AVUT SUNT SIGURA CA AI FI PUS LA FEL DE MULT SUFLET SAU POATE CHIAR MAI MUL….IDEEA ESTE CA AR FI DE PREFERAT CA ATUNCI CAND TERMINAM ACTIVITATEA PROFESIONALA SA LASAM DE O PARTE PROBLEMELE CE TIN DE ASTA PENTRU A PUTEA SA AVEM O VIATA CAT DE CAT ECHILIBRATA ATUNCI CAND VINE VORBA DE FAMILIE SI CEI DRAGI.DIN PACATE ,NU DE PUTINE ORI PROBLEMELE DE SERVICIU NE AFECTEAZA SI VIATA PERSONALA MAI ALES CA VIATA ESTE ASA CUM ESTE…DAR EU NU IMI FAC PROBLEME IN CEEA CE TE PRIVESTE DEOARECE TU ESTI O PROFESIONISTA IN TOT CEEA CE FACI…TE ROG SA AI GRIJA DE SANATATEA TA…PUPICI SI IMBRATISARI VIRTUALE ,CU DRAG!
promit sa ma scutur bine cand plec de la munca! multumesc!
“ne… pasarea” nu ajunge pentru toti!
celor mai multi le ramane doar truda sustinuta, serioasa.
azi a fost bine, multumesc!:)
E normal sa-ti pese de ceea ce lucrezi atunci cand pui pasiune in munca ta. Exista vreo persoana indiferenta fata de meseria pe care o are si sa-i iasa si totul asa cum isi doreste? Eu nu cred.
PS. Daca nu ai mai fi asa, nu ai mai fi tu insuti.