Carmen Moise, despre noua dragoste: Chicago!

IMG_2979
Obligata fiind de niste “probleme” de serviciu am ajuns la Chicago. Si de asta imi iubesc atat de tare meseria, fie vorba intre noi…

Dupa ce am trecut peste socul diferentei de fus orar si pe urma de cel termic (nu erau mai mult de 10 grade Celsius cand am ajuns, la final de aprilie), am plecat cu vant in fata si in basca sa explorez orasul. Windy City i se spune. Totul prinde sens acum, nu?

Indes mai bine basca pe cap si pornesc pe strazile largi, cu privirea in pamant. E usor coplesitor orasul, la prima vedere, cu toate cladirile astea care se pierd dincolo de nori. Chicago este orasul unde s-a construit primul zgarie nori din lume, spun specialistii in arhitectura. Intre anii 1884-1885 a fost ridicata Home Insurance Building, apartinand unui concern alimentar, care avea 10 etaje. Enorm pentru acea vreme. A fost doar inceputul.

IMG_2971
Astazi Chicago este o colectie impresionanta de cladiri inalte si foarte inalte, desi nu mai detine de ceva vreme recordul. Cea mai inalta cladire de pe Glob, se stie, este Burj Khalifa din Dubai, cu 160 de etaje. Revenind la Chicago, se spune ca locuitorii de la ultimele etaje nu stiu niciodata cum sa se imbrace in functie de vreme pentru ca ferestrele lor sunt mereu deasupra norilor, unde e mereu soare.

Altfel, vremea e absolut oribila la Chicago. O saptamana, cat am stat eu acolo, a fost un mix de ploaie, vant, soare 5 minute, iar ploaie, iar vant, soare cu dinti. O combinatie de primavara cu toamna in zilele lor cele mai proaste. Ceva minunat. Cu toate astea, n-am ratat nimic si n-am stat o clipa in camera de hotel.

IMG_2978
Si, cum va spuneam, mergeam eu asa prin vant si ploaie cand, asteptand sa se faca verde la semafor, aud in stanga mea –“ I love your skirt”. Ridic de curiozitate privirea sa vad si eu ce fuste se poarta anul asta la Chicago. In stanga, de acolo de unde venise vocea, era o doamna cu ruj rosu si catel. Zambeste catre mine pe model Colgate si zice extaziata – “Oh, my God, I love your frames too”. Ma uit in jur. Singura ochelarista eram eu. Cateva secunde nu am replica. Pur si simplu nu stiu cum sa reactionez in astfel de situatii. Sunt o romanca simpla, de la Buzau, cu studii superioare la Sibiu si cativa ani de experienta in televiziune la Pro tv si Antena 1/3, plimbata putin prin lume, mai ales din motive de serviciu, dar in fata unor astfel de complimente care vin asa, pur si simplu, pe strada, de la oameni necunoscuti, nu stiu cum sa reactionez. Sa multumesc frumos si sa merg mai departe? Sa spun si eu “si catelul dvs e superb?”. In fata unor astfel de situatii sa stiti ca tot americanul va ajuta. Doamna de langa mine simte stinghereala mea si intervine:
– De unde esti, draga mea?
– Din Romania, spun repede, tragand aer in piept.
– Wau. Minunat! Destul de departe, nu? Cum e vremea pe la voi?
– Un pic mai bine decat aici.
– Hm, banuiam. Sa stii ca si aici, acum doua zile a fost foarte cald. Se schimba totul foarte repede. Si tu, cu ce treaba pe aici?

Dialogul a mers asa, natural, relaxat, vreo 10 minute. Am mers impreuna pret de doua strazi. Dupa care ne-am despartit asa cum ne-am intalnit. Mi-a suras larg si aproape ca imi venea sa o imbratisez la final. Imi facuse ziua femeia asta necunoscuta, intalnita intr-o zi cu ploaie si vant, la un semafor, pe o strada oarecare din Chicago.

Zilele ce au urmat au fost pe acelasi model. In intersectii, trenuri, taxiuri, magazine, cafenele, restaurante, oamenii isi zambesc doar daca li se intalnesc privirile, interactioneaza, comunica, traiesc.

Orasul intreg traieste, de fapt, intens si frumos. Il iubesti din prima clipa cu frigul si cu vantul lui cu tot. Nu doar pentru arhitectura spectaculoasa ori pentru istoriile celebre cu Al Capone, cel mai cunoscut gangster american care a dominat lumea interlopa din Chicago in anii ’20, ci pentru oameni – frumosi, cool, eleganti, dezinhibati, relaxati, prietenosi.

As fi putut sa inchei aici dar imi vin brusc in minte doua povesti scurte: eram in dreptul unui pub, ne uitam pe lista de preturi sa vedem daca ne permitem sa mancam acolo cand, un domn care statea in ploaie, fumand, face un pas spre noi si ne zice zambind : “asta e bun doar pentru o bere. Daca vreti sa mancati mergeti doua strazi mai incolo”.

In alta zi, eram usor derutata intr-o intersectie, nu eram sigura ca acela era drumul spre hotel. Un domn trecut bine de 70 de ani se opreste zambind langa mine :”nu pari de aici. Te ajut cu ceva?”. Si-a pus jos, pe strada uda de ploaie, geanta de piele, si-a scos telefonul cu harta, si pas cu pas mi-a facut traseul pana spre hotel.

Acum chiar ca inchei. Daca aveti drum prin Chicago, salutati-l si din partea mea. Luati incaltaminte comoda cu voi, e mult de mers prin oras. Nu ratati experienta de a urca pe o cladire inalta, de a va plimba pe Michigan Av, de a manca Deep Pizza, de a bea bere locala si de a face putin shopping – la Macy’s gasesti produse marca Ivanka Trump la reducere.
IMG_2975

Pentru toate acestea si inca vreo cateva care n-au incaput in acest text, iubesc America!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.